[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 30 iunie 2008

Procesul (2)

Genocid!!tuna avocatul lui Ceausescu pe ton de procuror. Mii de oameni mor pe strazi din cauza ta. Se gandea cum o fi posibil sa moara oameni din moment ce el se afla aici in camaruta asta tinand-o pe ea de mana pe ea si asteptandu-si sentinta. O adiere de speranta ii traversa fata transpirata: oare lupta cineva pentru mine acum? Dar gandul il parasi la fel de repede cum venise. Nu realiza ca asta era cea mai mare infrangere pentru un om. Sa nu aiba pe nimeni care sa mai lupte pentru el.

Anchetatorii se grabeau. Se grabeau si isi fereau privirile. Era frica si graba in condamnarea asta pe care si-o dorea un popor intreg. Ai distrus poporul asta, urla avocatul-procuror. Ii stia pe toti si le stia pacatele si supsesera la tzatza mare pe care le-o daduse. Toti erau ofiteri. Si toti se grabeau sa-l omoare. Isi privea ceasul in mod mecanic. Iar ei se speriau cand isi privea ceasul de parca dintr-o clipa intr-alta cineva ar fi putut sa-l salveze. Douazeci de ani de teroare stateau neputiniosi in fata lor pe un scaun de cazarma. Nu le venea sa creada ca trimit la moarte douazeci de ani de teroare. Nu va e rusine, striga ea. Linisteste-te ii sopti. Nu stie saracuta, ca vom muri. Gandul ca ea se va prabusi impuscata langa el il scotea din minti. La ce mi-a folosit puterea daca nu pot s-o salvez?

Nu ti-e frica de Dumnezeu? racni avocatul. Nu se gandise la Dumnezeu pana atunci si nici acum nu-i venea sa o faca. Daramase cateva biserici cu usurinta si acum incerca un soi de vinovatie amestecata cu orgoliu care il impiedica sa apeleze la Dumnezeu. Dintr-o data sec si taios timpul incepu sa se miste cu viteza ametitoare. Tocmai fusesera condamnati la moarte. Auzise sentinta ca prin vis pentru ca se gandea la bisericile daramate. De aia nici nu se ridicase la citirea sentintei. Trecuse de mult ora medicamentului. Trebuie ca o sa imi creasca rau glicemia, isi spuse si ii venira in minte multimile din fata comitetului central in saizeci si sapte. Oare cine o sa conduca tara asta de maine-ncolo?

In cadrul usii venira trei copii imbracati in uniforme militare. Tineau in mainile blege niste franghii. Sangele ii zvacnea timplele. Nu voia sa fie legat. Nu ma legati, striga. Nu ne legati, adauga ea gatuita. Asta ii zdrobi inima. E speriata saracuta. Nu ne legati, ma copii. Se crea o busculada ridicola in camera prea mica pentru asemenea proces. Copiii nu-i puteau lega din cauza completului si fricii care-i napadise la gandul ca sunt tocmai pe punctul de a omori doi oameni. Procurorul-avocat rasufla usurat si-si facu o cruce pe ascuns.

Ii stransera mainile la spate si funia incepu sa-i roada incheieturile. Gemetele ei ii frangeau pieptul. N-o mai pot tine de mana acum, saracuta de ea. Copiii in uniforma il impingeau de la spate pe culoarul intunecat. Aerul rece si alb il izbi peste fata cu puterea unei stiri naprasnice. De ani de zile nu fusese in curtea unei unitati miltare. Se lasa linistea. Copiii in uniforme il impingeau in toate partile.O fractiune de secunda se gandi la miile de oameni care-l huiduisera in piata. Apoi se gandi ca n-ar fi trebuit sa ia elicopterul si nici masina spre Titu. Ar fi putut sa ramana in Iran dar nu, el nu era las si tot asa gandurile incepura sa se buluceasca in mintea lui intr-un vartej al tuturor lucrurilor care ar fi putut sa-i duca departe de iarba poligonului din unitatea militara.

va urma

15 comentarii:

  1. Citesc de ceva vreme postarile tale si poate ca nu as fi scris un coment daca nu erau articolele "Procesul ".
    Frumoase articole !
    La revolutie aveam 7 ani , astazi postarile tale m-au transpus in zilelea acelea cu nebunie... Eram in Bucuresti , un Bucuresti cu oameni pe strada, cu steaguri, claxoane si bucurie...o bucurie ciudata.... Vedeam oamenii pe fereastra masinii plangand si razand in acelasi timp ,se imbratisau si dansau pe strada, o betie generala domnea in Micul Paris...
    Ce ciudat este sa sarbatoreasca o natiune intreaga o crima...oare altfel nu se putea ???

    RăspundețiȘtergere
  2. Aveam 3 ani la Revolutie. Imi amintesc televizorul aprins si vocea lui Dinescu, apoi imaginile cu mortii de pe strazile Bucurestiului. Ulterior am aflat si am vazut mai multe.
    Eu nu stiu sa spun daca a fost mai bine sau mai rau. Batranii spun ca era mai bine atunci. Cei sub 20 de ani habar nu au cati oameni au murit pentru ca ei sa traiasca liberi.
    A fost bine ca i-au omorat? Nu stiu. Stiu doar ca istoria isi cere intotdeauna tributul...

    RăspundețiȘtergere
  3. ai putea sa faci o serie gen elodia (otv)...

    RăspundețiȘtergere
  4. Oameni au murit pentru ca noi sa fim liberi ?
    Daca Ceausescu nu avea nici un aparator si nimeni nu a luptat pentru el, cine i-a ucis pe "eroii revolutiei" ???
    Noi, in prostia noastra !!!!!!! O natiune careia i s-au pus arme in maini , copii cu jucarii noi care au curmat vieti in joaca lor de-a revolutia !!! S-au luptat cu inamici invizibili si s-au omorat intre ei...
    Oare chiar au murit ca sa fim noi liberi ... sau era nevoie de " eroi" pentru o amploare a momentului istoric ???
    Avem 20 de ani , nu stim cum a fost inainte de 89 decat din povestiri, daca era mai bine sau mai rau, timpul va decide !
    Ne-am castigat "libertatea" prin crima...si nu au fost numai doi oameni ucisi !

    RăspundețiȘtergere
  5. ca sa folosesc exemplul personal pot spune ca eu nu imi amintesc aproape nimic despre revolutie, mai ales ca traiam intr-un oras mic de provincie unde s-a simtit mai putin revolutia din 89. aveam 3 ani, dar parintii mei au prins anii aceia. poate pentru ca acum ei traiesc intr-o tara occidentala nu mi-au inoculat niciodata ideea ca era mai bine pe vremea aceea. asa cum italienii nu au spus era mai bine pe vremea lui mussolini poate nici noi n-ar trebui s-o facem. mie mi-au spus parintii mei doar cat de greu era. ca mergeam eu si luam paine pe cartela, juma' de paine pentru 2 adulti si un copil, ca trebuiau trase sfori mari sa iei o bucata de carne, ca bunicii mei lucrau la colectiv si ca pe ei ii obliga la munca patriotica la camp. ca nu puteai sa mergi sa te reculegi intr-o biserica si nu aveai voie sa spui nici macar doamne fereste sau doamne ajuta fie si in mod inconstient asa cum o facem acum. poatenu trebuiau ucisi, dar poate nici toti ceilalti care au murit la revolutie trebuiau sa traiasca. poate printre ei se aflau viitori eminescu, brancusi, blaga, calinescu, traian vuia etc.

    RăspundețiȘtergere
  6. si poate pentru a face o comparatie voi cei care ati trait anii respectivi ar trebui sa puneti in balanta ce v-a dat si ce v-a luat ceausescu

    RăspundețiȘtergere
  7. ROMANIA DE 5 STELE

    Pentru ca m-am saturat sa aud ca bulgarii au carnatii mai lungi si castravetii mai vanjosi decat ai romanilor, pentru ca m-am saturat sa aud ca palmierii din Thailanda sunt mai mijto decat ai nostri din Mamaia, pentru ca m-am saturat sa aud ca hamburgerii cu ceapa sunt mai buni decat parjoalele cu usturoi, pentru ca nu vreau sa cred ca ospatarii romani sunt mai nesimtiti decat cei italieni, m-am gandit sa lansez campania ROMANIA DE 5 STELE.

    Nu este un concurs, ci doar o cursa cu noi insine. Provoc autorii de bloguri cat si cititorii acestora sa descrie intr-unul sau mai multe articole unde s-au simtit ei cel mai bine in vacantele si excursiile sau calatoriile de afaceri din Romania (ar fi OK si poze), descriind cu exactitate cum a fost la restaurantul sau hotelul care i-a impresionat.
    Dar, puteti scrie si despre vacantele ratate din cauza marlaniilor din turismul romanesc. Pentru ca ne-au coplesit ! Sau sunt doar legende ?!?

    Nu trebuie sa fie o opera literara, ci doar un text coerent care sa te lamureasca daca a fost bine/rau acolo unde autorul spune ca a fost. Nu conteaza care este obiectul descrierii tale – poate fi o terasa modesta cu un fel de mancare nemaipomenit , un fast-food curat, o pensiune ospitaliera sau un hotel de naishpe stele cu servicii catastrofale.

    Primele 50 (cincizeci) astfel de articole vor fi daruite de catre mine cu cate o caseta ce va contine 2 sticle cu vin vechi Gold Collection de la podgoria mea preferata de la Pietroasele (valoarea casetei este 20 euro). Pentru a participa la campania ROMANIA DE 5 STELE trebuie doar sa postati articolul pe unu din blogurile romanesti, sa specificati cine este initiatorul campaniei si sa imi trimiteti un link unde pot citi textul vostru pe care il voi prelua si il voi posta si pe blogul meu cu mentionarea autorului.

    VACANTA PLACUTA IN ROMANIA DE 5 STELE !

    PS – imi cer scuze, nu ma pricep cum se da leapsa si de aceea va rog sa faceti voi asta pentru ca sunteti mai priceputi in ale blogarelii, eu sunt mai priceput in ale vinurilor vechi de Pietroasele ;)
    - si mai promit ca voi pune la cale si un uikend beton cu prietenii mei blogerii intr-un loc ospitalier tare !!! (ma gandeam ca in toamna cand s-o face mustul si pastrama …)

    RăspundețiȘtergere
  8. incontestabil regimul comunist a fost unul absurd, impins dincolo de limitele suportabilului si umanului dar idea in sine a uciderii privita ca fiind un lucru normal, tribut al istoriei, eu nu o inteleg..
    Oare chinurile indurate ne-au dat dreptul sa devenim calai si sa curmam vieti ?
    Oare o judecata CINSTITA nu era democratica ? Nu pentru asta s-a luptat? Ne-am pecetluit castigarea democratiei printr-o sentinta nedemocratica: executia.

    RăspundețiȘtergere
  9. eu astept sa apara cartea scrisa de tine , scrii foarte frumos ... bafta !!!

    RăspundețiȘtergere
  10. eu astept sa apara cartea scrisa de tine , scrii foarte frumos ... bafta !!!

    RăspundețiȘtergere
  11. Astept sfarsitul prentru un comment mai amplu...cool so far.

    RăspundețiȘtergere
  12. Femme, am inţeles. Avem viziuni diferite.

    Din punctul meu de vedere, libertatea nu ne-a fost dată de uciderea celor doi, ci de sutele de vieţi curmate pe străzile Bucureştiului, oameni curajosi care au infruntat cu sânge regulile unui sistem care sufoca. Nu toţi au fost eroi dar, asta nu înseamnă că trebuie să apreciem mai puţin sacrificiul lor. Iar eu, personal, nu ii pot blama 100% nici pe cei care şi-au folosit armele. Poate unii nu au vrut sa tragă. Poate unora le-a fost frică să nu îndeplinească ordinele, gândindu-se la ce ar putea să se întâmple după cu familiile lor. Poate unii au avut o plăcere morbidă să tragă în cel care ştia că se chinuie în acelaşi noroi ca şi el. N-am de unde să ştiu. Cred însă că oamenii care au ieşit în străzi nu meritau să moară. Focurile au fost ordonate, nu trimise la libera iniţiativă a unui popor prea prost ca să facă diferenţa între joc şi realitate.

    Iar legat de "tributul istoriei"...acesta nu are legatura cu motivarea unei crime. Nu omori ca sa dai tribut istoriei. Era mai mult o observatie a situaţiei. Având o viziune de ansamblu, moartea cuplului Ceausescu mi se pare un contrabalans la propriile fapte. Istoria s-a mai ciocnit şi în alte ocazii cu astfel de situaţii. Tributul se ia într-o formă sau alta. În cazul nostru, a fost vorba de un proces fără judecată şi o execuţie cu gâtlejurile uscate de teamă.
    Judecata in spirit democrat se aplica într-un regim democrat, ori aici nu era cazul.

    Poate am dreptate. Poate nu am. Tot istoria o sa ne confirme la un moment dat.

    RăspundețiȘtergere
  13. Femme, nu s-a sărbătorit crima.
    Bucuria a fost în primele zile când ne salutam pe stradă, fără să ne cunoaştem, purtam peste haină o bentiţă cu tricolor. Atunci, în primele zile unii au mers să apere sediul televiziunii, să apere adevărul.
    Când au fost executaţi, nu a fost bucurie, a fost fior. Teamă. Ceva suna fals, ameninţător.

    Tudor. Ambele texte îmi par de fapt scrieri despre dragoste. Pentru ea a avut cine lupta până în ultima clipă. Da, la asta nu s-a gândit nimeni. A fost un om puternic,şi trăirile lui trebuie să fi fost deosebite.

    RăspundețiȘtergere
  14. imi place abordarea, de dincolo, de partea cealalta, dicolo de furie, de frica, de oroare....pur si simplu trairi si tristeti si frici si grija unor oameni, doar oameni.

    poate a fost prea mult, poate a fost o miscare lasa si gresita din partea celor care au decis sa fie omorati dar (si e un mare dar) imi doresc sa nu fim NICIODATA constienti prin comparatie de cate avem, inclusiv faptul ca pot la ora asta tarzie de stat la birou sa scriu acest comentariu.

    frumos, astept continuarea...

    RăspundețiȘtergere
  15. superb...mi-au dat lacrimile desi nu cunosc extrem de bine situatia dat fiind ca nu am decat 16 ani ..dar mi se pare ca lasitatea a dainuit in timp ..cei ce i-au omorat au fost niste lasi carora le era prea frica sa ii infrunte si au ales o cale mai usoara care nu cerea prea multe explicatii.. foarte frumos mai ales iubirea dintre cei doi care arata si partea umana a lor si nu doar fatada monstruoasa generata de comunism..:)

    RăspundețiȘtergere