[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

duminică, 14 decembrie 2008

Baietelul Iubire (1)

A fost odata un baietel invelit intr-un strat gros de iubire. Da, ati auzit bine invelit in iubire. In afara capului blond buclat, cu ochi albastri, o gogoasa stravezie cu irizatii de un albastru electric forma un strat gros translucid jur-imprejurul lui. Puteai sa-i intuiesti trupul prin plasa de iubire care il infasura strans. Daca te apropiai de el la mai putin de zece metri o senzatie nemaintalnita iti cuprindea sufletul. De parca temperatura sangelui incepea sa creasca si obrajii se inroseau intens si o bucurie amestecata cu dorinta crestea in fiecare por al pielii.

Era mai mult decat o senzatie. Incepeai sa simti cum organele ti se intrepatrund sfidand orice minima regula de functionare a corpului omenesc. Deveneai moale si sulfuros pe dinauntru de parca intreg corpul tau gazduise o cantitate imensa de apa minerala ale carei bule de-abia iesite de sub presiunea imbutelierii isi faceau de cap prin vene. In apropierea heruvimului blond oamenii deveneau purtatori de sange clocotitor cu bule. Nu trebuia sa iti spuna nimeni ca ceea ce simteai era IUBIRE.Ciudat era ca nu exista obiectul asupra caruia toate aceste efluvii ar fi trebuit sa se reverse.

Iubeai in apropierea baietelului cu ochii albastri dar nu stiai ce. Odata iesit din raza de actiune a gogoasei translucide care-i invelea trupul erai pentru mult timp inca victima inertiei IUBIRII. Nimeni nu stia de unde aparuse acest copil fabulos. Nu se stia nimic despre el. Unde locuieste, daca are parinti, cum a fost adus pe lume...Fusese descoperit de catre o batrana care il intalnise la metrou ghemuit pe niste cartoane sub scarile rulante. Atrasa de sclipirile electrice de iubire se apropiase de el din curiozitate. Cuprinsa de senzatia aceea care ii ravasise simturile si dorintele demult ingropate vru sa-l ia pe baietel acasa. Baietelul o urma docil insa la jumatatea drumului spre casa batrana il alunga nemaiputand sa suporte atata fericire. Ajunsa acasa se mai bucura cateva zile de tremurul care-i strabatea trupul dupa care simtind ca se termina incepu sa-l caute pe baietel cu o disperare furibunda.

In aceeasi situatie incepura sa fie rand pe rand diversi locuitori ai orasului. Majoritatea femei desi barbatii erau victime la fel de sigure. Atrasi mai intai de gogoasa transparenta oamenii ajungeau in preajma baietelului care pe unde apuca. Spectacolul era nemaivazut. Unii dintre ei erau atat de fericiti incat nu-si puteau controla muschii fetei, miscarile mainilor sau picioarelor si ofereau reprezentatii frenetice concetatenilor. Salivau, chicoteau, isi dadeau ochii peste cap cu un tremur lung si ridicol al genelor, respirau adanc schimonosindu-se dureros, inaltau privirea catre cer si se ridicau pe varfuri incercand parca sa-si culeaga palaria din varful unui cuier prea inalt pentru ei. Directori de banca, soferi, asistente, profesori sau prostituate, bucatari, vagabonzi, criminali nebanuiti, oameni de afaceri, toti rand pe rand, deveneau locul comun al fericirii care iradia din gogoasa starvezie cu bucle blonde.

Cu toate astea nimeni nu reusise sa stea in preajma micutului mai mult de cateva ore. Epuizati ca dupa un orgasm nesfarsit oamenii se departau varsandu-si matele de fericire pentru ca dupa un timp sa intre in sevrajul despartirii. In scurt timp orasul fusese strabatut de vestea copilului minune si concetatenii se impartira in doua tabere. Cei care voiau sa se infrupte pentru prima data din gogoasa iubirii si aceia care tanjeau dupa amintirea clipelor de nedescris petrecute aproape de copil.

(va urma)

11 comentarii:

  1. Un fel de Adonis..un alt fel de Moarte la Venetia...O nebunie care se zbate intre Vechiul Testament si SF-urile viitorului...Sau poate ai vazut astazi un copil frumos care ti-a trezit instinctul de tata..Un copil poate sa te faca asa de fericit...chiar daca nu vorbeste..chiar daca nu merge...chiar daca nu e al tau...Cred...

    RăspundețiȘtergere
  2. Spectacolul iubirii pe care ni-l prezinti, e unul destul de grotesc...mie una nu-mi place.

    RăspundețiȘtergere
  3. Realitatea e uneori groteasca,nu modul in care a prezentat iubirea si cei care o devoreaza in loc sa o savureze...De fapt,cred ca de aceea sentimentul se consuma prematur.Who knows?
    PS:frantura de iubire e singurul lucru care mai poate aduce la un numitor comun toate clasele sociale,bolnavii,dementii,oamenii de stiinta,poetii.Pacat ca de cele mai multe ori ajunge sa fie oferita conditionat.Grotesti suntem noi cand uitam sa mai iubim fara bariere

    RăspundețiȘtergere
  4. se apropie sarbatoarea Nasterii Domnului...peste tot e magie...

    RăspundețiȘtergere
  5. Pe mine mă duce cu gândul direct la "Parfumul" de Patrick Süskind (partea finală, în special), chiar și la Dorian Gray...

    RăspundețiȘtergere
  6. e un soi de oscar wilde in varianta mai ironica...nu stiu de ce vad foarte multa ironie in textul tau..poate pentru ca iubirea tuturor acelor oameni si chiar si e baietelului nu e directionata inspre ceva, nu are finalitate inspre ceva, cineva?...

    RăspundețiȘtergere
  7. Geniala povestea. Ma duce cu gandul la Feast of Love, pe care l-am vazut ieri: http://www.youtube.com/watch?v=6H_fmBCS5tU E o poveste pe care mi-ar place sa o continui azi. Revin.

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ma incanta,am lasat postul acesta ca rasfat pentru vacanta si nu regret:D

    RăspundețiȘtergere
  10. Textul nu prea are un stil bine definit. E cam baroc, cam naiv (prin naiv inteleg idealist) in ceea ce priveste mesajul, iar toate neologismele(de factura postmoderna) care incearca sa-l faca mai natural si sa-l fluidizeze mai rau incurca.
    Cuvintele translucid si electric prea merg cu clasica descriere "cap blond buclat, cu ochi albastri". In plus, textul nu curge foarte bine. Nu se leaga. Apoi mi se pare prea pompos ca un fragment postmodern sa anunte cu atat de mult patetism ca "ceea ce simteai era IUBIRE".
    imi place naturalismul din al doilea paragraf: "incepeai sa simti...... sange clocotitor cu bule". Iubirea despre care vorbesti cred ca este una impersonala si generalizata.
    Ce poti face este sa scrii textul in franceza, sa-l traduci.:D orice forma de patetism si baroc suna mai bine in franceza decat in romana. spre exemplu "mon ange" si "ingerul meu". pot spune in franceza de 100000 de ori "mon ange" fara a fi catusi de putin patetic sau prea siropos, pe cand in romana cad intr-un cliseu aproape manelistic.
    Inca ceva: less means more so renunta sa mai pui 15000 de cuvinte pentru a vorbi despre acelasi lucru: gaseste formula concisa si expresiva. Imi cer scuze pentru tonul didactic pe care l-am adoptat; sper sa te ajute.

    RăspundețiȘtergere