[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 5 ianuarie 2009

In tabara dupa multi ani...

Am fost un copil timid. Fara multi prieteni sau gasca. De trupa din jurul blocului m-am despartit in clasa a patra si mi-a fost greu sa refac acea atmosfera in alta parte. A fost ca o dezradacinare. Laurentiu, Sam, Florin Motoc, Fane, Dan, Madalin au ramas in urma si a trebuit s-o iau de la capat in alt cartier, in alta scoala. Sentimentul de "intrus" m-a insotit cumva pe toata perioada scolii generale. Si copiii sunt grabiti si cruzi de multe ori. Fara nuante.

Nu mi-a placut in tabere. Nu mi-au placut lucururile prestabilite si distractia organizata. Nici glumele de cabana nu prea mi-au placut. In clasa a opta am ajuns la Babele cu clasa. Cabana era neincalzita. Scoteam aburi pe gurile noastre tinere. Colegii mei erau resemnati si pusi pe sotii. Glumele tin de frig de multe ori. Mi-am aruncat geanta pe un pat supraetajat si m-am culcat.

A doua zi dimineata m-am dus la profesoara si i-am cerut banii inapoi pe tabara. Am luat telecabina si am coborat la Busteni.In gara am dat peste un vecin de bloc care "s-a indurat" de mine si m-a luat la el. Am petrecut una din cele mai frumoase vacante si am invatat sa schiez si cateva legi ale muntelui. De atunci nu am mai fost in tabere. Nici in excursii organizate. Nu-mi place revelionul pentru ca e mai mult o sarbatoare a ospatarilor decat a clientilor.Imi place sa ma intind la drum dintr-o hotare de moment vecina cu un entuziasm copilaresc. Imi place improvizatia.

Asa am ajuns aici in Valea Binecuvantata. Este cea mai frumoasa tabara in care am fost. Oameni calzi si hohote de ras. Un sentiment de siguranta generat de conversatii inteligente si fara pretentii. Fara discrepante culturale ireconciliabile. Lectii de istorie si finante. Copil cantand la vioara. Mima, da am jucat mima dupa, Doamne, cat timp? Ati mimat vreodata "paradoxal"? Dar "recesiune"? Sau poate vreti sa incercati cu "permanenta"? A curs ceai cald pe gatlejurile uimite de frig si de slalom urias. S-a baut punch cu gust de mere si rom intre coborari.

S-a ras monstruos si s-au spalat vase. Ne-am spus "buna dimineata" imbufnati de nesomn, bucurosi de revedere. S-au tesut legaturi fine ca panzele de paianjen intre felurile noastre de a fi, semn al unei posibile prietenii statornice. Ne-am carat schiurile si claparii unii altora.Am vorbit, am vorbit si iar am vorbit. Pana la urma a comunica ramane esenta tuturor sentimentelor inaltatoare.Iubire, prietenie...Din absenta ei ne alegem doar cu razboi. Dar cine se mai gandeste la asta cand in cuptor se rumenesc mere coapte cu ciocolata? Aici mi s-a facut mai dor de toti cei pe care ii iubesc...pe toti as fi vrut sa-i aduc aici sa facem Tabara Ideala.

Azi dimineata o parte din tabara a plecat. I-am dus la aeroport. Cand m-am intors acasa m-a cuprins un sentiment de nostalgie pentru zilele ce de-abia s-au sfarsit. Ramane pe retina imaginea Alexandrei strangandu-l in brate pe ariciul Napoleon...

De o parte si de cealalta a soselei Alpii marturisesc pentru trecerea noastra.
Ma gandesc ca avalansele sunt doar lacrimi ale muntilor cand se termina sezonul de schi. Plang si ei de dor si rostogolesc lacrimi de zapada pe masura grandorii lor.

Alexandra doarme...Napoleon vegheaza cu ochii deschisi...


Se dedica familiei S.

31 de comentarii:

  1. ...sunt curios daca o sa mai dezvalui pana la urma numele locatiei ;))
    ...si totusi...as prefera sa nu o faci :))
    la ce bun? sa navaleasca toti intrusii sa tulbure armonia pe care o descrii?

    P.S. La multi ani si un 2009 plin de vise implinite ! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. si eu votez pentru nedezvaluirea numelui. Sa ramina cum i-ai zis : Valea Binecuvintata si atit.

    (sau te pomenesti ca in limba localnicilor chiar asa se cheama :-))

    RăspundețiȘtergere
  3. Tudor, ce frumos m-ai facut sa simt ce ai simtit si tu... Mai mult ca sigur - numai spontaneitatea si lipsa ingradirilor de orice fel te poate aduce in astfel de locuri si simtiri, si eu sunt la fel.
    Un an la fel de cald si frumos ca si inceputul lui!

    PS: Locatia pare ireala, si-s de acord sa ramana misterioasa.... insa deja ai dat indicii importante...:-)

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos,profund,cuvinte spuse din suflet! Frumos:)
    O zi binecuvantata sa ai Tudor.

    RăspundețiȘtergere
  5. si eu am jucat mima de revelion....dupa ani de zile... mimati voi:teodolit, jind, incomensurabil...

    RăspundețiȘtergere
  6. "Lectii de istorie si finante" - wow, sunt miscata profund ! Frumos, extrem de frumos redat. Liniste rafinata - vin, schi, mima ! Suna idilic si presupun ca asa a si fost ! Sa aveti un 2009 mai bun !

    RăspundețiȘtergere
  7. Aaaa, si cum de mi-a scapat ?

    "fara discrepante culturale ireconciliabile" - pai simt deja ca te invidiez din tot sufletul meu chinuit de societatea extrem de pestrita, desi chipurile selectiva in care mi-am petrecut eu Sarbatorile ! Ooof, oare chiar ajungem sa impartim societatea romana in "partea lor" si "partea noastra" ?

    RăspundețiȘtergere
  8. cata diferenta intre ce spui tu aici si articolul de mai jos.
    http://www.jurnalul.ro/articole/141749/moravuri-de-iarna:-snowbismul
    din pacate asta e... din prea mare dorinta de a fi vazuti de sarbatori la munte cu orice pret, multi uita mirosul merelor coapte, asta daca l-au stiut vreodata.

    RăspundețiȘtergere
  9. eu cred ca merita sa dezvalui locatia, pentru ca eu cred ca oamenii care intra pe blog la tine si citesc fac parte dintre acei oameni faini care vin in acele locuri. Asta pe de o parte..si mai exista un lucru : fiecare grup sau locatie are anumite obiceiuri si grupuri de oameni care impun un anumit mod de exprimare...cine este altfel se autoexclude, pentru ca nu se simte bine si nu va reveni

    RăspundețiȘtergere
  10. Si pentru mine a fost cel mai frumos inceput de an ever. Desi in cazul meu nu s-a datorat oamenilor, ci naturii si senzatiei de a trai din plin totul.
    Valea Binecuvantata, ce frumos suna asta. Binecuvantata si de oameni dupa cum se vede din povestea ta. Sa ai un 2009 plin de senzatii de felul asta !

    RăspundețiȘtergere
  11. ce scrii tu aici imi aduce aminte de les deux... frumos.. :)

    RăspundețiȘtergere
  12. interesant:)vezi k ai o mica greseluta "dintr-o hotare de moment vecina cu un"...in rest...se putea si mai profund de atat;) regardz!

    RăspundețiȘtergere
  13. Cred ca fiecare are un loc in care se simte in pace cu el insusi! Poate tu l-ai numit Valea Binecuvantata ...altii sigur il numesc altfel! Cert este ce fiecare are "o vale a sa" binecuvatata sau nu:)

    RăspundețiȘtergere
  14. Ce frumos sti sa dai mai departe o stare...
    Esti norocos oricum ca esti acolo...

    RăspundețiȘtergere
  15. ma gandeam ca numai noi mai jucam mim de sarbatori (musai in fiecare an de sarbatori, de fapt e si singura ocazie cu care ne vedem cu totii). tare, oricum... radem ca prostii.
    nu spune numele localitatii. lasa-ne pe fiecare sa ne imaginam cate o vale binecuvantata.

    RăspundețiȘtergere
  16. Nici mie nu mi-au placut taberele. Se spunea atunci ca doar copiii rasfatati fac mofturi. Poate, dar intr-adevar erau conditii mizere. Cand am intrat la liceu ne organizam singuri tabere unde vroiam noi. Era frumos, scapati de "acasa", chiar daca nu aveam tot confortul eram impreuna, gasca din clasa si diriga.
    Multumim pentru gandurile tale impartasite din Valea Binecuvantata. Cred ca locatia chiar nu conteaza, doar imagineea feerica creata de tine si caldura familiei in care ai petrecut revelionul. Te invidiez.

    RăspundețiȘtergere
  17. Eu cred ca locatia ar trebui dezvaluita pentru ca nu se afla in Romania...

    RăspundețiȘtergere
  18. mi s-a parut incredibil cand am citit...spuneai ca ai jucat mima!sa nu crezi ca ai fost singurul..cat despre "paradoxal"..a fost un cuvant interesant..de "premonitie", "deflagratie", "predestinat" si "chihlimbar" ce zici?!? :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Mi-a sunat ca o confesiune. Un moment din ala in care isi da drumul cineva la suflet. Imi vine sa zic banal ca asa e viata, cu bune, cu rele, cu fragilitati, melancolii, bucurii ... vin, trec, traim, ne amintim ... in adanc ramanem aceiasi copii cu nevoi de dragoste, joaca, siguranta si impacare.

    RăspundețiȘtergere
  20. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  21. "recesiune" sau nu,talentul tau de a scrie ramane neatins de "Boc",ceea ce se poate considera un "paradox" avand in vedere ca intreaga tara este "atinsa".
    acum lasand gluma la o parte textul este fenomenal!

    RăspundețiȘtergere
  22. in Romania nu cred ca e,noi nu avem punch,cred ca ai fost in Germania,maybe it's just me

    RăspundețiȘtergere
  23. punch: sa stii ca barcelona e suparat ca ai plecat:))

    RăspundețiȘtergere
  24. Buna .. ai fost cumva in Italia pe la Matterhorn ? mi-ar placea sa-mi raspunzi ... bafta

    RăspundețiȘtergere
  25. hmm...it really looks like a winter wonderland...si eu am fost anul trecut ...tot in alpi...si ne-am jucat mult....foarte mult...si eram printre asa zisii "oameni mari" ....clisma si gargouille au fost de neuitat...si mafia (that game with killers...etc..psihologie) a fost printre noi...

    totusi cred ca secretul trebuie mentinut...oricum visul alpilor exista iar atmosfera este de vis....mai ales daca nu esti intr-una din statiunile de fitze unde vine tot romanu umflat de zerouri si lihnit dupa altele, sa isi arate pofta lui nebuna, cand restul lumii tine post....

    la multi ani, copilule

    RăspundețiȘtergere
  26. Doamne cat de frumos poti sa scrii...auzisem de multa vreme de blogg-ul tau, dar pur si simplu nu am avut timp sa imi arunc si eu un ochi...in seara asta am ajuns pe aici dintr-o prostie...si...in mod sigur voi dormi linistita la noapte...textele tale m-au calmat tare mult. Multumesc Tudor!!!

    RăspundețiȘtergere
  27. Intr-o Iarna

    decembrie cernut,
    plecat la vale, ca prospeţimea sufletului
    blând, acoperind greşelile agale,
    în care mai cădem,
    înaintând... vom sta descoperiţi
    lângă tăcere, ca lângă plânsul
    unui prunc străin,
    în iarna pânzei
    rama care piere,
    va contura un suflet
    din pelin, vei cocheta
    cu lumea mea uitată, ne vom întoarce palizi
    dintre nori, decembrie cernut mărunt,
    odată,
    îţi va da aripi albe, ca să zbori.

    RăspundețiȘtergere
  28. imi place tot ceea ce inseamna tudor chirila atata ca om cat si ca muzician. cam greu mam pornit sa scriu pe acest site dar na am zis de ce nu.....desi sincer nu prea cred ca citeste vrun tudor chirila cele scrie aici ma indoiesc.......oricum probabil muzicienii .....acuma nu zic ca toti...mai putin vb cu oamenii de rand si mai mult cu vedetele pupici

    RăspundețiȘtergere
  29. Pacat ca experienta primei tabere nu a fost asa de placuta, nu excursiile organizate sunt de vina, putem improviza extraordinar de bine si acolo. Oricat de rigida e organizare, putem rupe acest echilibru aparent. Noi suntem proprii nostri stapani, nu diriginta sau cine "naiba" organizeaza...

    In clasa I m-a cautat saraca profesoara 1 zi intreaga prin Predeal.... eu eram pe la Garbova, dupa ce i sa facut mila de mine celui de la telescaun si m-a lasat sa urc fara bani... pur si simplu simteam nevoia se scap de spiritul de turma... inca fug de el!

    Am vazut multe tari. Oare "lacrimile" Alpilor sunt mai frumoase decat ale Carpatilor nostri...sau doar istoria ne-a schimbat si ne joaca feste in perceptia frumosului? Mi-ai lasat senzatia ca nu doar oamenii care te inconjoara sunt importanti , si si locul... Oare vrem sa fugim de Romania sau de rezonanta pe care ne-au inoculat-o altii despre ea? De cine fugim? De noi ?

    RăspundețiȘtergere
  30. si eu impreuna cu gasca mea am redescoperit mima ....a fost super...am ras cu lacrimi si suspine...incearca "nimic" sau "deci"

    RăspundețiȘtergere