[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

marți, 15 septembrie 2009

A inceput scoala Spermatozoidul fecundeaza ovulul.

Stefan ma priveste cu ochii mari, seriosi de la inaltimea celor sase ani ai lui. Ma priveste si imi spune cu gravitate: - Spermatozoidul se intalneste cu ovulul. Apoi pentreaza membrana acestuia. Spermatozoidul fecundeaza ovulul si astfel ia nastere zigotul. Imi impinge in fata un desen facut de mana lui, reprezentand un spermatozoid care-si ia viteza si diversele faze ale fecundarii. Adauga solemn, fixandu-ma: - Asa se fac copii. Incerc sa nu rad si spun: - Ai vazut ca Dinamo a batut Steaua, ce te faci? Atacul meu il ia pe nepregatite. Isi coboara barbia si privirea in podea, inciudat. Solutia salvatoare ii lumineaza fata si revine triumfator: - Am sa tin cu Manchester.

Stefan e adorabil, are opinii si citeste perfect la cei sase ani ai lui. Ieri a fost la scoala. L-am sfatuit sa nu dezvolte foarte mult discutia legata de "cum se fac copiii". Probabil ca un argument colectiv al prichindeilor ar avea darul de a o incurca definitiv pe "doamna invatatoare". I-am spus ca nici fetele nu trebuie abordate cu teoria spermatozoidului. I-am zis: - Te duci la cea mai frumoasa fata din clasa si ii ceri prietenia, din prima zi. Stefan ciuleste urechile cu un zambet de mare pisicher. Uite asa. Te duci direct la ea, te prezinti si ii spui, "vrei sa fii prietena mea"? Daca te refuza, caci trebuie sa luam si asta in calcul nu? Daca te refuza ii spui asa: "Nu vreau sa te presez, stiu ca e o decizie grea pentru tine, vreau sa-ti dau timp sa faci alegerea potrivita. Sunt un baiat minunat si e nevoie de timp ca sa ma pretuiesti cu adevarat. Stefan ma priveste circumspect. De ce e nevoie sa spun ca sunt un baiat minunat, nu este evident, pare sa spuna privirea lui. I-am mai explicat ca va face tot felul de betigase pe niste coli albe si ca nu vor putea sa joace Bakugan in timpul orelor. S-a tavalit putin prin birou fara nicio legatura cu discutia de mai sus si a vrut sa-mi cante Pe Sarma. L-am refuzat politicos. Politicos e si baietelul de doi ani al lui Gelu care de fiecare data cand ma vede ma intreaba sincer: - Te servesc cu ceva? Sau daca il surprind mancand: - Vrei sa gusti?

A inceput scoala. Ma intreb ce semnificatie reala mai are inceputul scolii pentru copiii de-acum. Intr-o vreme in care ne izolam in comunicare. Intr-o vreme in care, tot mai mult, aud parinti carora le e frica sa-si lase copiii sa zburde in spatele blocului.Pentru noi scoala era momentul magic al inscrierii in comunitate. Puteai sa pleci dupa ore la unul dintre copii acasa. Maica-sa facea mancare pentru amandoi. El era mandru de ea. Eu eram fericit ca mananc. Ne jucam dupa care plecam la mine acasa.

In spatele blocului se cimentau prietenii. Eram o gasca unita de forta indestructibila a jocului. Politicenii ar trebui sa invete de la copii. Copiii nu isi fura caciula iar energia lor e canalizata intr-un singur sens. Sa faca jocul SA MEARGA. Cand jucam " castel" si nu ne conveneau legile impuse de unii sau altii constituiam o majoritate care facea o lege pentru toti. Si pe care o respectam. Si jocul mergea, pana seara tarziu in zilele de vara, pana cand alergam pe scari catre casa unde ne astepta suprema bucurie: paharul cu apa.

Mult mai tarziu am aflat ca spermatozoidul fecundeaza ovulul. Si am ras pe infundate prin colturile bancilor cand ni s-a comunicat lucrul asta. Pentru Stefan asta nu e lucru de ras. Ma intreb care e ponderea reala a comunitatii in viata copiilor lumii noastre. Pentru ca, vrem nu vrem, si asa e de cand lumea, anumite valori( prietenia, solidaritatea, altruismul, curajul) se invata in gasca. Se invata in spatele blocului, acolo unde am vazut disperati cum Laurentiu si-a frant coloana sub greutatea unui prefabricat de beton, disperati si neputinciosi ca nu puteam sa-l ajutam sa-l scoatem de acolo pana a venit un "nene". Apoi am mers in gasca la spital si l-am asteptat cu infrigurare printre noi sa joace "frunza" si sa alerge cel mai repede la fotbal.

Ma intreb ce ar putea inlocui felul in care ne priveam unii pe altii, certurile, bataile, hohotele de ras. In spatele blocului faceam comert, trafic, sedinte, urzeli, planuri, incropeam vise sau schimbam informatii vitale pentru viitorul nu mai indepartat de o zi. Toate astea ne-au invatat sa traim IMPREUNA. Era o vreme cand parintii nu se amestecau in acest soi de comunitate. Nimeni nu veghea in spatele blocului. Eram in siguranta acolo.

Acum, in realitatea spatiului nostru, comunicam din ce in ce mai mult si ne vedem din ce in ce mai rar. Lumea noastra e lumea lui " fiecare trage pentru el" o lume in care in spatele blocului copiii nu se mai aduna de frica stirilor de la ora cinci. Nu mai e loc in spatele blocului pentru ca masinile sunt parcate claie peste gramada. Copiii stau linsititi in casa si se joaca pe calculator. In spatele blocului s-a mutat pe net. Nu stiu cat de bine sau rau e. Pentru copiii din ziua de azi nu e rau sau bine. Pur si simplu asa e. Noi am vazut messenger-ul cum se naste. Noi suntem generatia care stie cum era fara internet. Noi am tinut in mana primele telefoane mobile. Am vazut primele fire ale retelei. Copiii lumii noastre se nasc deja in retea. Daca cineva trebuie sa faca schimbarea aceia suntem noi. Singura problema este ca valorile care se invata in comunitatea reala, aceea a lui " fata in fata" vor fi din ce in ce mai greu de predat.

A inceput scoala...Stefan si ai lui se intalnesc pentru prima data. Le tin pumnii stransi si caut locuri comune cu generatia lor. Si nu stiu de ce, imi vine in minte Beethoven.

45 de comentarii:

  1. tudor, tudor... mi-ai trezit amintirile...frumos...
    am si eu un copil...
    "in retea" sau nu...vedem cum o sa creasca...

    RăspundețiȘtergere
  2. cand eram mai mica(acum am 13 ani) si eu stateam in spatele blocului cu prietenii si nimeni nu ne supraveghea. insa odata ce a inceput scoala, s-a terminat si totul din cauza timpului. deci mai exista si cateva exceptii:P

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-ai amintit de tata cum ma astepta in prima zi de scoala.
    "Tata, tu esti Guliver?"
    "De ce ma intrebi asta?"
    "Pentru ca esti cel mai inalt om din curtea scolii"

    Tatal meu zambea si-n ochii lui toamna ramanea albastra.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand m-am mutat in Bucuresti, in urma cu vreo 12 ani, in fata blocului unde locuiesc era plin de copii.Copii mici si copii mari.Jucam v-ati ascunselea sau prinsa... Acum...e gol. Parcarea e plina de masini. Cativa prichindei impreuna cu bunicile sau bonele. Copii mici de atunci care acum sunt adolescenti unde sunt? In retea...findca uitam pe zi ce trece sa socializam, uitam sa ne intalnim cu prietenii.

    Inainte fixai o intalnire cu o saptamana inainte si o onorai. Acum...lasa ne auzim la un telefon sa vedem cum facem...aaa...scuze am fost foarte ocupat in ultimele trei luni....si uite asa trece timpul...

    Insa avem timp sa stam destul in fata calculatorului. Si oare vom avea puterea sa ne crestem copiii altfel?

    Eu sper intr-o minune....

    RăspundețiȘtergere
  5. Vremuri frumoase, de mult apuse pentru noua generatie de prichindei.

    RăspundețiȘtergere
  6. poate cand o sa invete si restul de la ei ce spui tu
    " Pentru copiii din ziua de azi nu e rau sau bine. Pur si simplu asa e"
    o sa se schimbe ceva..

    poate va creste o generatie din care va lipsii"trebuie sa" si "asa se face" care a incuiat capul multora..

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce-a fost nu va mai fi. Tentatiile sunt prea multe si prea mari acum. Cei care am trait vremurile de atunci cu gastile din fata blocului, trebuie sa gasim acum solutii de compromis pentru copiii nostrii. Undeva trebuie sa existe un echilibru intre lectiile prea numeroase, orele pierdute la TV sau calculator si plimbarile din parc.

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu una inca fac parte din noua generatie .. dar recunosc ca uneori descoper ca cei mici ca S
    Stefan stiu mult mai multe decat stiam eu la varsta lor . Sincer despre spermatozoid si astea am aflat abea in clasa a7a cand faceam anatomie :)) caci de actu' in sine ma informase mama . Si totusi .. nu presimt a bine generatiile urmatoare .

    RăspundețiȘtergere
  9. Fraze precum "in spatele blocului", "in jurul blocului","intre blocuri","la scara","pe scara", nu inseamna nimic pentru copii din ziua de azi, dar pentru noi cei din generatia cu cheia de gat, inseamna copilarie si amintiri frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  10. cred că mare dreptate ai, am scris şi eu despre asta... Încet încet uităm să mai trăim realitatea şi trăim în "virtualitate", ceea ce mi se pare tragic... Dar pentru cei de acum aşa este... nu ştiu cum poate fi altfel (fără telefeon, internet, etc.)

    RăspundețiȘtergere
  11. Nepoteii mei nu se pot juca in fata blocului pt. ca ii bat tiganii,
    trebuie sa mearga insotiti.

    Copiii din ziua de azi trebuie inainte de toate sa invete sa se apere, moral si fizic.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ce viata in scoala, cand spuneam ca nu-mi doresc sa cresc mare, ca nu vreau sa ma fac decat pensionar sau elev, radea lumea de mine.

    Acum dupa toate tampeniile pe care mama le-a indurat, realizez ca am gasit a naibii perioada de angajare.

    RăspundețiȘtergere
  13. :)
    Mie imi rasuna in minte numai: "Mama lu' Andaaa, o lasati pe Anda afara?"
    ...iar spre apus cand eram lesinati de sete: "io nu ma duc sus sa beau apa ca ma opreste mama in casa. Hai sa cerem la uzina!"

    RăspundețiȘtergere
  14. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  15. e doar una din schimbarile obisnuite de la generatie la generatie. noi am avut un anumit fel de copilarie, parintii nostri, spre exemplu, cu totul altul. ca sa nu mai vorbim de bunici..cu "reteaua" sunt de acord - uitatul la monitor poate lua mult din timpul pe care noi il foloseam ca sa vedem lumea cu ochii proprii.

    RăspundețiȘtergere
  16. Frumos..! Multa bafta lui Stefan!:)

    RăspundețiȘtergere
  17. mi se face dor de copilarie si de perioada cu cheie la gat, cand jucam fotbal in spatele blocului (respinsea...) si eram ca hagi o puneam fix in vinclul garajului sau ne jucam cu cornete...

    fuck...can I live it again?

    RăspundețiȘtergere
  18. Amintirile noastre frumoase legate de jocurile copilariei nu trebuie sa fie un impediment pentru intelegerea/acceptarea evolutiei ca atare. Noi am crescut in spatele blocului, iar parintii nostri pe ulita, iar bunicii nostri au amintiri de pe vremea asupririi rusilor. Iar copiii nostri isi vor aminti ce frumoase au fost jocurile de pe PC-uri, iar copiii copiilor nostri cine stie ce isi vor mai aminti?
    Cert este ca evoluam... poate spre sfarsitul lumii... dar asta nu inseamna ca trebuie sa fim depresivi.
    Oamenii, locurile, muzica, jocurile sunt supuse schimbarii.

    RăspundețiȘtergere
  19. cat adevar ,ce vremuri ...la mine veneau multi copii din gasca sa bea apa pt ca stateam la parter :D , si am mai avut un avantaj eu si sora mea nu am avut niciodata ora la care sa fim in casa ,parinti de gasca :D
    In spatele blocului acum chiar e plin de masini e si "spalatorie" , inainte acolo ma jucam cu papusile barbie si cantam ,acuma abia poti trece , pacat ...dar ma bucur ca macar eu am avut o copilarie foarte frumoasa

    RăspundețiȘtergere
  20. tudor, ai mare drepteate...o simt pe pielea mea...pana acum eram exact asa cum scri in postarea de mai sus, dar abia acum in clasa a8a imi dau seama cat am pierdut...prieteni, distractie, iesiri in oras, "relatii", desartiri, certuri...totul im pare atat de rau ca ma trezesc abia acum...cand e prea tarziu...uneori stua in pat si ma gandesc cum era prin clasa I cand ieseam toti afara in Piata Sfatului(brasov, unde a fost scena de la cerb) si jucam scunsea ne acundeam dupa oameni prin restaurante cate si mai cate faceam, imi aduc aminte de acele vremuri si imi pare rau ca nu pot sa le retraiesc, dar totusi incerc....sa imi fac alti ptieteni sa leg alte relatii alti prieteni...e ok super-fain, dar parca tot nu e "ca atunci"

    RăspundețiȘtergere
  21. Eu ma bucur ca am ramas la fel de plangacioasa ca atunci cand eram mica... :)) Macar cu atat am ramas!

    Cate jocuri inventam si cate prostioare faceam...

    Mi-e dor...

    RăspundețiȘtergere
  22. mi-e dor de copilarie.. mi-au dat lacrimile cand am citit...
    bafta lui stefan.... sa ne zici si noua cum i-a mers lui stefan

    RăspundețiȘtergere
  23. De la mine ai nota zece oricum. Melancolia ma prinde inainte de a merge la serviciu...la liceu, sunt profesoara. Copiii de azi...da, sunt altfel...dar tot copii

    RăspundețiȘtergere
  24. Nu ti-am mai scris demult. Te-am `verificat` din cand in cand dar subtirel. O fac acum pentru k bineinteles ai reaprins niste sentimente ce miros cum nu vor mai mirosi nici cum de acum incolo. Nu stiu, era altfel inainte. Pana si mirosul din fata blocului se "prindea" altfel printre narile mele uscate, Acum vre-o 2 saptamani incercam sa-mi readuc in vizor sentimentul ala de scara de bloc, de centrala din spatele blocului, de mirosul scarii si pur si simplu de starea aceea cumva de liniste a copilariei de si mai tot timpul eram in miscare. Tin minte ca odata am cazut de pe centrala printre niste tzevi. Mi-am spart barbia, dintii din fata+k eram tunsa cheala ca luasem paduchi din spital:)). Colega mea de banca cu cateva zile inainte, o frumusete de fata, isi rupse se piciorul in gardul bisericii. Stateam in 1 banca si aratam de parca noi cucerisem Pitestiul.
    Am reusit intr`un final sa prind un fir fior demult apus dar s-a stins rpd.
    Ce sa-i faci, criza fecundeaza, politicienii crosheteaza spermatozoidul mediteaza ..copii de 6 ani..
    Uff..
    Hai t pup.

    RăspundețiȘtergere
  25. Baietelul meu are 10 ani. Stie povestea cu spermatozoidul si ovulul , dar ieri m-a intrebat cum ajung sa se uneasca. Am tacut o clipa ca sa pricep daca banuie ceva. Mi-a spus ca el crede ca daca se aseaza o fata pe toaleta dupa ce a facut pipi un baiat se unesc. Evident ca a ghicit 'organele'. I-am spus ca vom reveni asupra discutiei peste ceva timp. M-am simtit foarte prost. Nu am fost pregatita cu un raspuns decent. Cu siguranta nu i-am spus niciodata bazaconii. Am scuturat si limitat raspunsul. I-am spus ca de obicei copiii se fac cand esti adult si iubesti o persoana de sex opus. Mi-a parut multumit de raspuns. Deocamdata.

    Bafta lui Stefan si tuturor copiiilor!

    RăspundețiȘtergere
  26. V-ati gandit ca se intampla mai mult in Bucuresti acest lucru?

    In aceasta vacanta de vara fetita mea si-a exprimat dorinta de a se juca pe strada, la bloc, cu copiii. Erau primele zile de vacanta, tocmai am ajuns din Bucuresti in oraselul mic din Ardeal. Mi-am luat pantalonii scurti si am iesit afara cu fetita insa erau numai copii, fara parinti. Unii din copii mai supravegheau cate un frate mai mic pt ca parintii "au treaba". Se jucau putin diferit, dar fetelor, jucau elastic si sareau coarda. Acesti copii erau la fel de priceputi si la calculator, la jocuri. Pentru mine a fost o surpriza placuta, exista si copii liberi.

    RăspundețiȘtergere
  27. Eu cred ca e normal ca la 6 ani sa inteleaga si sa discute mult mai multe decat noi la aceeasi varsta, iar asta nu ar trebuii sa ne ingrijoreze, ci de fapt trebuie sa incercam sa tratam copii altfel si sa le intelegem evolutia mult mai rapida. Parintii de obicei se bucura cand un copil e mult mai precoce dacat altii din alte vremuri si totodata trebuie sa vada si partea mai putin imbucuratoare a acestei evolutii, daca la 6 ani citeste e normal sa gaseasca diverse informatii si e nevoie sa-i fie clarificate pe intelesul lui. Copii sunt curiosi si avizi de nou asa ca vor obtine informatiile din alta parte daca noi nu suntem dispusi sa le oferim, iar acestea pot fi eronate sau intelese gresit. Ceea ce e ingrijorator, consider eu, ieri am auzit doi copii in fata blocului care aveau vreo 10 ani si care se intrebau unul pe altul in gura mare daca deseara intra pe mess pentru ca unul avea ceva sa-i spuna celuilalt, desi ii desparteau doar 10 metri. Se pare ca si ei au ajuns ca si noi sa comunicam mai mult in lumea virtuala decat in cea reala unde avem masti in spatele carora pozam ca sa dea bine la cv.

    RăspundețiȘtergere
  28. Hmm...sunt si eu din noua generatie. Si nu ma simt mandra de faptul acesta.
    Eu locuiesc la bloc de la 10 ani... Si imi amintesc cat timp am stat la bunici,unde am locuit, cum ma jucam toata ziua cu copii din imprejurimi.
    Stateam si alergam, tipam, ne jucam cu mingea.
    Acum toti am crescut. Si nu mai suntem cum eram.
    Baietii au devenit smecherasi cu telefonul mereu la ureche.


    Imi place si acum...nu mi-as schimba cele mai bune prietene, dar e groznic in oras. Parcari peste parcari, gunoaie si bineinteles nelipsitii fumatori pe care ii vad aproape peste tot...O, si manelisti. Ce ne trebuie noua muzica lor?

    Mda...succes lui Stefan! :) si felicitari.

    RăspundețiȘtergere
  29. Mda... M0ai facut sa-mi reamintesc de "flori, fete si baieti", "tarile", etc. , hiar si de strigatul mamei :"hai in casa daca-ti spun". Bucuria conflueaza cu durerea.Durerea neputintei de a darui copilului meu acelasi lucru si nu numai lui, durere careia practic ii aduc justificari stupide zi de zi - servici, oboseala, desi stiu ca scoala, nu se petrece doa intre zidurile institutiei "X",ci, se continua prin gesturile, vorbele "lui mama si ale lui tata" .
    Da, copiii nostri sunt in retea , pentru ca in exaltarea noastra tampita , nu am mai analizat si consecintele. Pentru ca am inlocuit noi insine painea cea de toate zilele, cu pizza, spaghete si broccoli, crezand ca asa le daruim ceva mai mult. Si le-am daruit mai mult dar, un mai mult idiot.
    Mi-ai mai adus aminte de vaporasele din zapada artificiala. Erau atent slefuite si aveau panze din frunze de brusture , pe care le fixam la 2 scobitori innadite cu guma de mestecat chinezeasca ( cu folie). Aceste vaporase nu pot lua forma in imaginatia fiului meu pentru ca ea, cu permisiunea mea directa si indirecta, a luat forma unor nave virtuale, pe care nu mai trebuie sa le construiasca singur.
    exaltarea mi-a trecut dar si azi, ma lupt cu consecintele ei.
    Doamne ce bine ar fi sa nu doar regretam , ci sa aducem copiii, atat cat putem, si in lumea care era darnica cu copiii.

    RăspundețiȘtergere
  30. Am 16 ani si chiar daca ar fi trebuit sa prind generatia " cu cheia la gat" la sfarsit, nu am reusit asta, pentru ca mama nu ma lasa sa ies din casa. m-am mutat des si nu avea incredere in cei din jur.
    Si regret enorm asta pentru ca niciodata nu am avut un loc al meu, o gasca cu care sa pot iesi mereu, o armata de copii gata sa ma ajute.
    Mereu mi-am privit colegii cu o oarecare invidie pentru ca puteau iesi " in spatele blocului" dupa ore.

    Nu imi place generatia in care sunt. am impresia ca noi nu avem viitor. nu aici, cel putin. Incerc sa ma bucur cat mai pot de putinii ani pe care ii mai am de stat acasa, laga mama, insa e greu. Iesitul in oras s-a transformat pentru multi doar o " tura de oras" [ asta daca staii ntr-un oras mic, ca mine], un suc si acasa.

    Mi-ar fi placut sa ma pot ucura de zilele calduroase alaturi de prieteni.

    RăspundețiȘtergere
  31. Bunaseara Tudor,

    Frumos scris despre "a fost odata"...cat despre acum, mai e un an pana cand fiica mea va merge la scoala. Am inceput sa caut speriata informatii despre scoli...si sunt foarte speriata.

    RăspundețiȘtergere
  32. Buna seara Tudor,

    Frumos scris despre "a fost odata"...cat despre acum, mai e un an pana cand fiica mea va merge la scoala. Am inceput sa caut speriata informatii despre scoli...si sunt foarte speriata.

    RăspundețiȘtergere
  33. Cata dreptate ai tudor numai ca e vina parintilor pentru ca ii "doteaza" de la varste din ce in ce mai mici cu telefoane mobile de ultima generatie si internet, ii duc si ii aduc de la scoala cu masina, in weekend ii duce la mc'donalds si dupa ii trimite la sala pentru ca isi dau seama ca au niste copii obezi care nu stiu cum e mersul pe jos si cum e sa te joci tu insuti cu copii afaraaaa in aer liber si nu in retea...

    Inca o data iti admir sinceritatea si franchetea cu care spui lucrurilor pe nume...

    Succes in tot ceea ce faci!

    RăspundețiȘtergere
  34. a propos de fecundarea membranei si de inceputul anului de studii. Recent studentii din R. Moldova au organizat o manifestatie la consulatul Romaniei, aruncand in boxele p-u scrisori cate 500 euro facute copii. Iti spun ca salariul unui prof universitar, care sunt e de 85 euro p-u 10 ore acade mice per sapt. Cum cdezi cat au de gind autoritatile de la Bucur. sa le violeze membrana fratilor lor? Poate ne canti ceva la acest subiect? Toata tara Moldovei ti-ar fi f-te recunoscatoare.

    RăspundețiȘtergere
  35. Am uitat sa explic: noul guvern de la chisinau a abolit regimul de vize p-u cetatenii romani, iar cel de la Bucuresti nu se grabeste sa anuleze obligativitatea prezentei pe contul moldoveanului a cate 500 euro, suma cosmica p-u cetateanul de rand. Mi-ar place sa-ti vad concertul in Romania.

    RăspundețiȘtergere
  36. Frumos scris si mai ales sensibil la adresa copilariei noastre.

    Pe baietii mei incerc din rasputeri sa ii tin numai p'afara, pe biciclete, mingi si alte gadgeturi d-astea.

    Cel mare e si el intr-a intaia si te inteleg perfect.

    Sporuri

    RăspundețiȘtergere
  37. M-ai facut sa plang...
    Mi-am adus aminte de copilarie...

    RăspundețiȘtergere
  38. sincer, mie dor de "spatele blocului" mi-as dorii sa ma mai joc de-ascunsa sau oina sau chiar cu papusile, suna ciudat sa auzi asta de la un copil pentru ca imi place sa fiu copil la 18 ani, sa ne adunam cu totii cu cearta,cu impacare, cu lucrurile pe care le imparteam. Urasc internetul cred ca era mai bine fara el sau macar sa fie o restrictie la copii, sa aiba si ei timp de "jucatul cu mingea" "alergat" si seatea aia nebuna de "paharul cu apa" si sa mai creada in Mos Craciun si Mos Nicolae, acum nimic nu mai are nicio semnificatie, totul e un univers cu taste si mouse, iar pt fete nu mai stiu ce inseamna sa fi copil la 13 ani, ele sunt deja "mari" machiaje plimbari, iubiti, hi5,sex si tot ce vrei, nu mai stiu ce e aia joaca ce inseamna sa stii sa te joci. imi pare rau pentru ei dar nu ii poti schimba, am incercat sa discut cu copii de 12-14 ani sa ii ascult ce au de zis si sa le dau o parere si am primit aceiasi reactie, ca sunt demodata ca cer asa ceva...inutil...poate...sau poate voi reusii sa fac ceva mai tarziu...

    RăspundețiȘtergere
  39. Eu mi-am petrecut cam asa o buna parte din copilarie(acum am 16 ani)..si pana pe la 12-13 m-am jucat in fatza blocului.ascunsa,prinsa,diverse chestii.uneori ma jucam cu baietii fotbal:)))
    Si la tzara era frumos.acolo era si mai in singuranta ca aici.
    Intre timp m-am mutat la un alt apartament,din alta locatie.Si mi-am pus net..care...:|

    RăspundețiȘtergere
  40. Eu am copilarit la tzara... Iti dai seama ce frumos a fost: Alergatea, Pititea, Ratele si vanatorii, Castelul, Cat e ceasul, imparate?!... Ne plimbam tot timpul pe dealuri, ne bagam in tzepi si fan...si culegeam tot felul de fructe acre pe care nu le mai mancam apoi..Ideea era ca interzisul, a fura din gradina oamenilor...era bestiala..mai mult d-asta furam fructele. Copii de acum, chiar vecinii mei, pt ca tot la tzara stau au cel mai probabil impresia ca fructele cresc in supermarket. Nu se mai duc sa fure ca sa nu se juleasca in genunchi. Noua nu ne era frica de asta, noi eram uniti si faceam tot felul de tanpenii! Copiii de azi...nu stiu, parca se privesc cu egoism! fiecare pt el si cu cat se lauda mai mult si sunt mai "moderni" cu atat sunt mai satifacuti! Din punctul meu de vedere vina apartine si parintilor..prea ii lasa sa se indobitoceasca la televizor! Nu e de mirare ca vecinile mele au ca model pe Sexi Braileanca...Nu stiu, nu e de datoria mea sa judec, am doar 19 ani si nu stiu cum e sa fi parinte. Presupun ca e minunat.Atata timp cat nu exagerezi cu laudele, excesul de rasfat si slabiciune....

    RăspundețiȘtergere
  41. Ce ma enerva treaba aia "Ma opreste mama in casa"..."Il opreste ma-sa in casa"

    RăspundețiȘtergere
  42. Am vazut comentarii care sustin ca amintirile din copilarie raman. Amintirile de care vorbesti tu...presupun relatii. Comunicare. Reale nu virtuale. Si aici e diferenta. Eu cred ca omenirea va dezvolta un handicap major daca nu se schimba ceva... nu mai e ciuma, SIDA nu va disparea (probabil) dar ne vom confrunta cu boli ale sufletului. Boli...grele. Si ...sunt nascocite de om. Noi am scos comunicarea din noi si am pus-o in tehnologie. Ei...nu-i asa negru dracu...sper!

    RăspundețiȘtergere
  43. Salut all.

    Tudor ai scris ceva adevarat si interesant , bravo , sa o ti tot asa.

    Si eu petrec foarte mult timp pe calculator si mai ales pe jocuri. Cu timpul am inceput sa inteleg ca de fapt eu joc pentru a ma deconecta de lume , sa nu mai vad rautatea si prostia omeniri care se auto distruge. Eu cu cat ma deconectam de lume cu atat am vrut sa joc mai mult.
    De schimbarea de care vorbesti nu se va petrece acuma si in viitorul nu o sa fie asa cum multi isi imagineaza. Nimeni nu poate vedea viitorul.
    Blogu ii facut pentru a transmite mesajul , un mesaj pozitiv asa cum sunt multe altele dar prin care se exprima diferit. Contine foarte multe lucruri: trecutul , prezentul , viitorul , copilaria , maturizarea etc. Cred ca cel mai important ii sa gandim pozitiv , sper viitor , frumos si nu in ultimul rand sa facem lumea mai buna si de aici trebuie sa inceapa fiecare cu ,,persoana din oghinda".
    Lucrurile sunt pentru ca asa sunt.
    Toti fugim de responsabilitati si cred ca ne amintim de copilarie pentru ca atunci nu am avut asa ceva.

    As vrea sa le urez tuturol toate cele bune , bafta , lui Tudor sa mai faci muzica si sa ai grija de Stefan.

    RăspundețiȘtergere
  44. Si parintii notri au vazut cum s-a nascut in spatele blocului..si noi ne-am nascut cu spatele blocului nascut deja. Asta e...copiii astia o sa planga ca cine stie din ce motive n-o sa se mai joace copiii - care se vor naste cand vor fi ei ca noi - Counter Strike!Sau ca nu vor mai sta pe net...sau cine ce!

    RăspundețiȘtergere