[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

marți, 31 martie 2009

Urina in vocabularul si subconstientul romanilor

Cititi sau ascultati!




Urina in vocabularul si subconstientul romanilor
Asculta mai multe audio Vedete »


Nu este straina nimanui, cred, panoplia vasta a injuraturilor si invectivelor limbii romane. Pe langa o mostenire de baza a limbii populare, avem de-a face in istoria noastra recenta cu alaturari prodigioase. Exemplele sunt nenumarate si insiruirea lor poate face obiectul unui dictionar destul de consistent, dar in niciun caz al articolului de fata.

Ne vom opri insa, asupra unei singure expresii. “Ma pis pe tine” si derivatele ei, fie temporale, fie modale: “m-am pisat pe tine” (victorios) sau “pisa-m-as pe tine”(un conditional optativ cu nuanta reflexiva).

Romanii sunt un popor cu mare apetenta catre fantezie. Sa ma explic. Nimic din istoria noastra, cu cateva exceptii, nu ne recomanda ca fiind un neam de cuceritori. Cea mai frumoasa derogare de la o regula trista, Stefan cel Mare, a reusit sa ne lase mostenire, pe langa un sirag remarcabil de victorii si biserici, umilitoarele incercari de a-i recupera faimoasa sabie din mainile mostenitorilor Imperiului Otoman.

Dupa cum bine stim, a devenit deja folclor faptul ca n-am deranjat granitele nimanui si am ales sa ne otravim fantanile. Pana aici, nimic de condamnat. Se ridica insa o intrebare: de unde, oare, mostenim tendinte sclavagiste in manifestarile noastre cotidiene? Caci ce altceva este acest “Ma pis pe tine”?

Simbolistica acestei injuraturi, dupa umila mea parere, vine sa statueze in imediata apropiere a rostirii ei, ca cel din fata ta este deja invins, la pamant, in sens propriu si figurativ. Spun in sens propriu pentru ca, practic, e imposibil sa urinezi pe un om care sta in picioare in fata ta. Se presupune ca nu ar zabovi. Sensul figurativ vine sa arate ca cel din fata ta, pe care tocmai ai decis sa te pisi, ti-e inferior, ai castigat drept de viata si de moarte asupra lui. Nu este oare asta o fantezie a exercitarii unor porniri sclavagiste? Cel putin ciudat pentru un popor care nu a subjugat pe nimeni. Si atunci, concluzia care se impune este ca romanii aleg sa viseze la trasaturile care ar putea sa derive dintr-un trecut pe care nu l-au avut niciodata.

Sa fie acest “Ma pis pe tine” revolta fata de toate nereusitele istoriei noastre? Greu de spus atata vreme cat se manifesta doar intern. Mai ales ca sansa de a te pisa pe cel de langa tine este practic inexistenta, lipsa unei combativitati reale anuland orice posibilitate de realizare. Vezi meciul Romania - Serbia.

Sensurile acestei injuraturi nu se opresc aici. As vrea sa remarcati caracterul ei concluziv. Adesea, disputele in care exista victoria uneia dintre parti se incheie cu perfectul compus. “M-am pisat pe tine”. Viguros, fara loc de intoarcere, definitiv. “M-am pisat pe tine” este nevoia de confirmare a propriei victorii. Sa remarcam faptul ca, desi cu alura de finalitate irevocabila, “M-am pisat pe tine”, prin natura efemera a actiunii insasi, lasa loc inca unei victorii in aceleasi conditii. Semn ca nu este de ajuns.

Conditionalul optativ aduce in scena dispretul. Dispretul la romani pare a fi o trasatura continuta genetic de catre generatiile recente. "Pisa-m-as pe tine" vine sa statueze doua lucruri: primul ar fi ca as putea s-o fac, iar al doilea, ca raman la stadiul de optiune “in asemenea hal te dispretuiesc”. De obicei aici se adauga cateva substantive cu rol de atribut care intaresc filozofia dispretului. “Pisa-m-as pe tine de prost, fraier, bulangiu, bou” etc.

In subconstientul colectiv al romanilor a aparut si indemnul la actiune (call to action) continut de aceasta injuratura. Are un rol motivant, de sustinere. Exemplul cel mai potrivit este al galeriilor. Celebrul “Un’, doi, trei, ne pisam pe ei!” nu este prezent concluziv, ci mai degraba viitor ideal si imperativ.

Ce leaga toate exemplele de mai sus? Fantezia, doamnelor si domnilor, pentru ca injuratura propune o actiune pe cat de concreta, pe cat de irealizabila.

Despre rolul sau terapeutic, in conditiile in care propune atitudini straine de stramosii acestui popor, ma feresc sa marturisesc, lasand aceasta analiza in seama psihologilor.

luni, 30 martie 2009

Am job.

Pentru doua saptamani am un nou job. Sunt junior copywriter la cohnandjansen :)Asta in cadrul unei documentari pentru un proiect pe care il dezvolt.

Oameni draguti, atmosfera frumoasa. Am si livrat cateva headline-uri.

Veste buna

Ne pregatim de teatru anul asta. Primul proiect reprezinta trei piese intr-un act ale unor dramaturgi americani contemporani. Teatrul intr-un act este o forma foarte populara in America. As adauga ca intr-o epoca a vitezei si consumului esentializarea si sinteza pot deveni nevoi stringente dictate de factori externi teatrului.

Asadar, trei piese intr-un act, tragicomedii care frizeaza absurdul reunite sub umbrela unei teme care ar putea suna asa: nebunia vremurilor noastre, anomaliile, absurdul in situatii sau gandire. Sau o lume nebuna, nebuna, nebuna!

Va tin la curent!!!

Asociatia Caritabila a Fanilor Vama

Ieri am purtat o noua discutie legata de asociatie. Cred in ideea asta si vreau s-o fac sa se intample. Imi asum si "romanismul" din care vor decurge probabil nesfarsite critici si acuze si care vor pali in duel cu bucuria de a putea ajuta oameni prin acest demers.

As vrea sa le multumesc celor care au trimis mailuri Carinei si sa le transmit ca astept sa ne intalnim cat mai curand pentru ca sunt constient ca e nevoie de oameni dedicati acestui proiect.

Va voi tine la curent cu diversele faze in care ne aflam.

duminică, 29 martie 2009

Duminica primavara

Gata. Mi-am reparat motocicleta. Nu se mai poate. E prea mult soare. Inceputul primaverii iti da senzatia ca munca este o activitate impotriva vietii. Un pacat, un sacrilegiu. Drumul spre mare cu motorul intr-o zi cu soare intre martie si septembrie e unul din cadourile libertatii. Sa va spun o smecherie. Intotdeauna vei fi mai castigat sa plimbi o fata cu motorul pentru ca va fi obligata sa te stranga in brate. Pe locul din dreapta poti obtine o mangaiere sau un sarut in care nu te poti implica decat daca tragi pe dreapta. Pe motor insa, ea te va strange in brate ca si cum ai fi barbatul care i-a implinit toate visele. Sigur ca in spatele acestei imbratisari e mai degraba frica de viteza decat consideratia pentru calitatile tale de barbat adevarat, dar e un inceput. Nu pot sa spun ca am incercat aceeasi bucurie cand am fost nevoit sa transport vreun prieten.

E primavara. Se topesc oasele si amintirile. Se amesteca regrete cu dorinte. Logica sufera infrangeri. Dragostea se redefineste chimic. E primavara. Politicieni balosi, curve, pesti, mizerabili de serviciu, mitocani ordinari, perversi, pervertiti, lacomi sau nesatui toata fauna zilelor noastre intra intr-un con de umbra. Lumina se stinge pe ei. In avanscena, sub fascicolul de un alb translucid se ridica o cantare dumnezeiasca izvorata din pieptul straveziu al unei fetite carea ii mijesc imperceptibil sanii. O voce de o intensitate necuantificabila cu instrumente de masura pamantene se ridica deasupra mocirlei zilelor noastre. Porcii si cainii se opresc din cautarile lor deasupra gropii de gunoi unde sunt ingropati idolii si isi inalta raturile spre cer amusinand sunetul care le strabate maruntaiele. Buzele rosii se decupeaza ca o inima sangeranada pe fata marmoreana a fetei.

Cantecul se elibereaza parca din faptura ei firava ale carei plete sunt suflate de o adiere calda, invaluitoare. Odata eliberate din stransoarea alba notele se reverbereaza si se ridica spre cer pentru ca apoi sa se napusteasca deasupra orasului intr-o pulbere fina de sunet izbavitor. Orasul e stropit cu pulbere de sunet. Pieptul straveziu al fetitei iluzie tresalta aritmic precum aripile unui fluture care se bucura nestiutor de singura zi de viata. Ingerul straveziu va canta pana cand roua sunetelor va fi racorit fruntile tuturor oamenilor din oras, egali in fata acestei cantari. Prea adormiti de oboseala propriei vieti unii nu vor simti picaturile de sunet divin. Ceilalti insa, isi vor simti fruntile racorite si vor intrezari pentru cateva momente rochita din voal laptos a puiului de zana. Vor sti astfel, ca a venit primavara.

sâmbătă, 28 martie 2009

Nu sting lumina. Update

Sunt constient ca Earth Hour inseamna mai mult decat o solutie, un semnal de alarma. Este un fel de al douasprezecelea ceas.

De aceea nu cred ca a stinge sau nu lumina azi te defineste ca unul din cei constienti sau inconstienti.

Atata vreme cat ai inteles semnificatia gestului poti ramane cu lumina aprinsa cu conditia ca viitorul sa te transforme intr-un econom, intr-un consumator moderat.

O anomalie a naturii umane

Una din anomaliile naturii umane. Oamenii sunt dezbinati cand ar trebui sa fie uniti si se unesc exact cand ar trebui sa fie despartiti prin individualizare.

Mediocritatea intotdeauna i-a unit pe oameni in timp ce inaltimile moralei i-au facut sa se risipeasca.

Regimurile dictatoriale au inflorit exact pe taramurile fertilizate de aceasta anomalie.

Crestinismul i-a unit pe oameni in cruciade si i-a dezbinat in fata Inchizitiei.

Nu sting lumina azi. Ma scuzati.

Nu sting nicio lumina. E meciul cu Serbia la 20:45. Am stins-o destul pe vremea lu' Ceausescu. De fapt, ne-a stins-o el. Tarile din est ar trebui scoase din aceasta campanie pentru ca am economisit inainte de experienta.

Cum sa stingi lumina la 20:30 azi? Pai ganditi-va putin! Cine-si doreste femei cu vanatai pe fata umbland pe strazi duminica doar pentru ca barbatii lor au ratat un ofside sau un sut pe poarta.

Bagati-va mintile in cap :) Hai Romania!!!

joi, 26 martie 2009

Poezie despre aceleasi lucruri...

In fiecare zi calc peste grilajul de fier din fata blocului meu...

In fiecare zi prajesc ouale in tigaia care mi-e de ani buni cunoscuta... si blatul de lemn pe care tai marunt ceapa e acelasi de ani buni...

Zi de zi privesc printre zgaibele aceleiasi oglinzi si acelasi pat imi modeleaza trupul cu imperfectiunile unei saltele de multi ani aceeasi..

La aceleasi semafoare ma opresc in drumurile mele... si aceleasi cladiri se aliniaza zilnic de-o parte sau de alta...

Zi de zi gramezi de aceleasi lucruri se repeta in viata-mi si sorele apune mereu tot in coltul blocului de peste drum...

Zi de zi alung iubirea si nu reusesc s-o fac sa rasara mereu din acelasi loc... si sa apuna in alta parte la fel de cunoscuta pentru a rasari maine din nou si tot asa pana cand devine o dulce rutina indispensbila fara de care sa nu mai pot trai....

Traieste ca si cum cel drag ar muri maine

Traieste ca si cum ai muri maine, suna o zicatoare. Nu m-as hazarda sa-i spun proverb pentru ca nu determin o cantitate suficienta de intelepciune batraneasca in fraza cu pricina.

Dar eu vin si propun un exercitiu mult mai greu.

Traieste ca si cum cel de langa tine ar muri maine.

Mie asta mi se pare un exercitiu de-a dreptul complicat. Pentru ca presupune un filon al invataturii crestine care noua nu ni se mai preda de vreo douazeci de ani. Presupune uitare de sine, abdicarea de la orgolii cotidiene si iubire pentru aproapele tau.

E un exercitiu dur care ne pune entitatea pe locul doi. Un exercitiu in care nu pleci din pole position. Cursa este multumirea celui de langa tine. Probabil insa ca satisfactia e greu cuantificabila.

Cine poate sti cata fericire a simtit Iisus pe cruce cand l-a rugat pe Dumnezeu sa ne ierte pentru inconstienta?

Traieste ca si cum cel drag ar muri maine. Fie si pentru zece minute.

miercuri, 25 martie 2009

112. Chirila fotografiat de Galmeanu.

Fotografiile de mai jos fac parte dintr-un proiect care se numeste 112 si care se vrea un semnal de alarma impotriva violentei in familie. S-a materializat printr-o expozitie pe care o puteti vizita incepand de azi in holul de la intrarea principala (Calea Victoriei) din Biblioteca Centrala Universitara.

Proiectul este o initiativa a Mihaelei Berciu si este fotografiat si conceput de Alex Galmeanu. Mult mai multe aici Ultima fotografie o puteti vedea expusa alaturi de alte fotografii ale unor barbati publici din Romania( Ilie Nastase, Florin Piersic Jr, Razvan Mazilu, Lucian Mandruta si lista continua cu nume sonore)













Nimic azi...

Mi-au zgariat masina. Ieri am scos-o din service. Azi e zgariata.

Astazi este Buna Vestire. Sarbatoare mare. N-am ajuns la biserica...Trist. Sunt un Om al zilelor mele.

Am baut o cafea intr-o cafenea.La o masa, trei fete de liceu. Erau imbracate de seara. Mi-au zgariat privirea.

Claxoneaza. Toti claxoneaza. Nu e timp, pentru timp.

O fata in rochie de mireasa se plimba pe calea victoriei cu o umbrela verde deasupra capului. Oamenii scuipa seminte. Cojile se lipesc de rochia ei precum mustele care aterizeaza pe un zid galben.La capatul drumului este un musuroi cu umbrela.

marți, 24 martie 2009

Invitatii la un eveniment BMW

BMW organizeaza un eveniment cultural zic eu, de tinuta. Este vorba de o lansare de carte sub forma unei piese de teatru care va avea loc cateva seri la rand la Sala de Lectura a Teatrului Act. Gazda va fi Marcel Iures.

Si daca tot suntem in parteneriat BMW va invitam la eveniment. Puteti lasa comentarii la acest post in care sa descrieti cea mai frumoasa experienta pe care voi sau prietenii vostri ati avut-o cu un BMW. Vom oferi cate 2 invitatii duble pentru fiecare zi de eveniment. Cei care primesc invitatiile vor fi anuntati in cadrul acestui post pe care il voi updata in fiecare zi. Adica, miercuri seara anuntam cine merge la evenimentul de joi; in seara de joi anuntam cine merge vineri si tot asa... Deci, mergeti?

Update 1
Emma Mocan si yupeetralala primesc cele 2 invitatii duble pentru evenimentul de joi 26 martie.

Update 2
La evenimentul de vineri sunt invitati Ioana si Sorin. Va rog sa trimiteti un mail la carina.sava(at)agentiadevise.ro cu numele complet si un numar de telefon la care puteti fi contactati.

Update 3
Cristina R., elia, artistu si Adriana primesc invitatii la evenimentul BMW. Trimiteti mail la carina.sava(at)agentiadevise.ro cu numele, numar de telefon si specificati in care din zile vreti sa mergeti: astazi sau duminica.

luni, 23 martie 2009

Sunt coperta GQ

Dupa cum spune si titlul, sunt coperta GQ. Coperta, pictorial si interviu.

Vantu echidistantul, neimplicatul. Ha!

In Evenimentul Zilei, domnul Vantu se intreaba retoric:

- Credeţi că domnul Hurezeanu spune: „Ordonaţi domnu’ Vîntu”? Îl suspectaţi de aşa ceva? Sau pe domnul Sorin Enache, fost director general la Pro TV, la Antena 1? Sau pe domnul Mihnea Vasiliu, masterand la London Business School? Credeţi că aceşti oameni stau sluj în faţa cuiva? În momentul în care la Realitatea TV vine cineva şi le critică pe Elena Bă sescu sau pe Elena Udrea, domnul Băsescu iese pe televizor şi-l înjură pe mogulul cel cinic.

- Da domnule Vantu, cred ca toti cei mentionati mai sus "stau sluj" in fata dumneavoastra si mai cred ca Realitatea-Catavencu, un grup neprofitabil inca, este periuta care freaca toate petele de pe haina imaginii dumneavoastra. Si inca ceva: sa stiti ca probitatea profesionala nu este garantia celei morale.

Si Radio Guerrila da muzica buna.

In alta ordine de idei SOV seamana perfect cu moderatorul TV din Slumdog Milionnaire.

Restul interviului si pozele, aici.

Eu, unul, n-am muscat.

Stire senzationala in Ban Ban*.Uriasul Porno amenintat.

- Alo, buna ziua, Ban Ban?
- Da va rog...
- Uite am un pont...sunt cu un topor in mana si ma pregatesc s-o ciopartesc pe tarfa de nevasta-mea...bucatele mici, le aranjez cu grija..spuneti-mi apar si eu pe prima pagina?
- Depinde cand...
- Poimaine..ca o transez azi si va trimit pozele..da vreau sa-mi fac cateva si la Politie cand ma predau...
- Poimaine in niciun caz pentru ca Uriasul Porno se va masturba pe undeva prin centru..si are el prima pagina...
- Am si o fetitza de trei ani domle'...daca o violez si pe ea? Desi nu prea as vrea, ca are prieten..
- Cum are domle' prieten? Pe cine?
- Pe unchi-su!
- Domle' daca violezi si fetitza...pare interesant...dar nu putem...Uriasul Porno e persoana publica, dumneata esti un necunoscut...tre' sa ne gandim si la cititori, Uriasul e un model pentru multi si oamenii ii urmaresc prestatiile cu sufletul la gura...
- Domle' va rog mult de tot, am si un nepot, pot sa-l pun s-o supuna pe soacra-mea la perversiuni...ar iesi urat de tot..si va dau si filmuletzul...il urcati voi pe site in premiera...
- Domle' da de ce insisti atata cu prima pagina? Si de ce poimaine?
- Pai se fac douazeci de ani de cand am terminat liceul...si e si ziua lu' Nicu.
- Cine e Nicu?
- Cel mai fratili meu!!



*desi nu pare, va asigur ca acest articol este un pamflet.

duminică, 22 martie 2009

Asociatia Caritabila a Fanilor Vama

In ultima vreme am primit foarte multe solicitari care vizau implicarea mea sau Vama in evenimente caritabile. Unele mailuri imi cereau sa va aduc la cunostinta respectivul caz( ceea ce am si facut) altele ne solicitau prezenta in concert, cum am facut de curand in cazul Alexandrei. Marturisesc insa, ca nu am putut sa dam curs tuturor solicitarilor si asta e oarecum frustrant si ridica intrebari: oare am ajutat pe cei care aveau mai multa nevoie? am fi putut face mai mult pentru altii?

E greu de raspuns, e greu de masurat gravitatea unuia sau altuia dintre cazurile care oricum te pun pe ganduri cand le citesti. Asa a incoltit ideea pe care am sa v-o expun in continuare.

Cred ca exista un numar mare de fani sau prieteni Vama implicati in a urmari prestatiile noastre. Deasemenea stim ca exista un numar mare de cititori ai acestui blog.

Sub forma unei asociatii, Asociatia Caritabila a Fanilor Vama, am putea sa ne strangem foarte multi si in baza unei cotizatii anuale de numai 50 euro sa adunam o suma care sa serveasca in limitele ei diverselor cazuri care ni se aduc la cunostinta sau pe care le descoperim.

Asociatia ar avea un comitet de conducere unde am putea coopta medici si sociologi. Comitetul ar avea in structura lui fani sau prieteni Vama si toate cazurile catre care ar decide finantare ar fi facute publice din timp. Cu toate astea decizia va ramane a comitetului care ar trebui sa analizeze atent toate solicitarile. In conditiile in care e imposibil sa ajuti pe toata lumea cred ca toti am intelege optiunile comitetului.

Sunt curios daca vi se pare o initiativa fezabila. Ganditi-va ca daca ne-am aduna zece mii de oameni ar insuma vreo 500000 de euro. Scazand niste cheltuieli minime de organizare si existenta cred ca vorbim de o suma importanta pe care in numele unei idei am putea s-o strangem.

Cu doar 4 euro pe luna te poti simti impacat ca ti-ai ajutat semenii la greu. De multe ori uitam si de acest minim ajutor.

Cei interesati sa participe la dezvoltarea aceste idei si sa se implice activ ne pot contacta la

carina.sava at agentiadevise.ro

vineri, 20 martie 2009

Diseara in Blue Night

In seara asta cantam in Blue Night pentru Alexandra. Speram sa ne strangem cat mai multi...

Fericirea fiului meu

Imbatranesc, fiule... imbatranesc. Acum nu mai caut sa fiu fericit. La varsta mea fericirea se contempla. Ma uit la tine si-ti privesc tamplele animate de zvacnetul venelor plesninde. Nu cauta fericirea, fiule. Uita de ea. O traiesti acum. E in tremurul care te cuprinde cand te gandesti la femeia iubita. E in toata tineretea care-ti hraneste inima. Tu n-ai cum sa o vezi, fiule. Fericirea e o casa frumoasa. Cata vreme esti inauntru nu poti s-o cuprinzi cu privirea. Esti in casa si te bucuri de fiecare camera in parte. Cei care se uita la casa ta iti striga de peste gard: - Ai toate motivele sa fii fericit!!

Tu ridici umerii intrebator si cauti fericirea in jurul tau. E casa in care locuiesti, fiule. Am imbatranit... Ma uit la casa ta, fiule, si zambesc. E atat de frumoasa. Cu olane si ziduri albe care miros a alge priveste marea. Soarele o lumineaza de dimineata pana la apus prin ferestrele mari cu obloane din lemn de stejar... ma bucur ca esti fericit, fiule. Nu rade amar, nu cauta fericirea. N-o s-o gasesti. Si nu pentru ca nu exista, ci pentru ca te afli in mijlocul ei, fiule. Acum, dupa multi ani, am inlocuit fericirea cu linistea. Briza sarata a marii a smuls tencuiala de pe zidurile fericirii mele. Ma indeletnicesc cu mici reparatii pe aici prin curte. Ma bucur de o zi cu soare si de zambetele irezistibile ale nepotilor mei. Am timp, desi nu mai am timp.

Sunt linistit, fiule, si privesc fericirea. O studiez atent si incerc sa-i fac o schita care nu va folosi nimanui... Un crochiu al fericirii... ce frumosi sunt oamenii cand zburda... ce frumos esti fiule, tanar si crud in lumina diminetii... ce frumoasa ti-e zbaterea si ce mandre iti sunt infrangerile... cata maretie in tine, fiul meu, cand te ridici de la pamant gata sa-ti pui din nou la bataie pieptul de otel... ah, fiul meu, cata fericire e in suferinta... ce frumos esti asa incruntat, in mijlocul furtunii... Bucura-te fiule, bucura-te, caci zilele-n care vei desena fericirea sunt departe...

joi, 19 martie 2009

Perfectiunea?

Perfectiunea este linia orizontului.

Eu despre Cluj

In primul rand vreau sa va spun ca speram c-o sa fie asa frumos si am mai ramas o zi:) Sunt prin oras...iar diseara ne vedem la Diesel la karaoke unde am fost invitat. Pe la 23 00. Cum karaoke, este suprema descatusare a distractiei si cantatului fals:)) sunt dispus sa fac echipa intr-un duet:)

Despre concertul de aseara:

Raul a venit si m-a strans in brate mult. Ceea ce se intampla pe scena in astea doua ore ne leaga pe toti intr-un mod magic. Legatura asta aproape indestrctibila pe parcursul celor doua ore vine din doua parti: bucuria de a canta, unul din cele mai frunoase cadouri care ni s-a facut, si publicul, in cazul de fata voi, care ne poarta intr-un loc greu de descris in cuvinte.

Mai scurt, ceea ce s-a inamplat in Obsession aseara suna asa: vertij, orgasm, oxigen, sete, suflet....

Cum te-ai simtit Clujule?

Deci? Comentarii?

miercuri, 18 martie 2009

Eu si orgoliul meu. Smooth talk

Astazi, pe aeroport, am stat de vorba cu Orgoliul Meu. Ineficient ca de fiecare data, fireste...

Orgoliul meu: - Mi-e foame, da-mi sa mananc ceva...
Eu: - Ti-am dat si mai devreme... nu ti-e de ajuns...
O.M.: - Ha, trei ciozvarte de revolta si o injuratura? Eu nu ma hranesc cu asta mai baiatule... vreau jigniri si idei imposibile...
Eu: - Sunt obosit, crede-ma... nu pot sa muncesc doar ca sa-ti dau tie de mancare...
O.M. : - Du-te la femei... mmmm... acolo ma satur... mi-e foame de un esec care sa ma hraneasca bine...
Eu: - Nu pot, nu vreau... Te rog lasa-ma cateva zile... Rabda si tu de foame...
O.M.: - Esti mort fara mine...
Eu: - Poate, dar nu stiu cum e fara tine... Lasa-ma sa gust lumea singur...
O.M.: - Nimic nu merge fara mine... cine ti-a dat suturi in cur la greu? Cine te-a trezit din visele tale prostesti? Cine te face sa vrei mai mult? EU. Fara mine esti un animal.
Eu: - Nu ma lasi sa ma bucur de nimic din ce-mi dai. Esti crud si rau. Ma obosesti. Cine stapaneste astea doua picioare si doua maini? Eu sau tu?
O.M.: - In aparenta tu. In fapt, amandoi. Suntem inseparabili.
Eu: - As vrea sa te distrug.
O.M.: - Nu poti. Nimeni nu poate. Sunt al tau, cum tu esti al meu. Esti pervers si te minti cu gandul ca ti-e bine fara mine. Hai ca filozofam aiurea, da-mi ceva de mancare...
Eu: - Am sa invat sa iubesc cu Adevarat... asta te va ucide...
O.M.: - Vorbe mari, autori celebri... e greu sa mai fii original in ziua de azi... te vei iubi pe tine in toate, iar noi suntem inseparabili... ma vei iubi pe mine... sunt un pacat de moarte... am pus lumea in miscare.
Eu: - Sunt multi cei care te-au invins...
O.M.: - Sunt cativa cei care m-au invins...
Eu: - Vezi? Ti-am spus eu...
O.M.: - Stii cum au facut?
Eu: - Cum?
O.M.: - Au renuntat la tot... au spart toate oglinzile din viata lor... Tu ai prea multe oglinzi... Iar eu sunt peste tot... Vrei sa-ti spun un secret?
Eu: - Zi...
O.M.: - Mi-e scarba de tine, la fel cum tie ti-e scarba de mine...
Eu: - Atunci renunta Tu la mine...
O.M.: - Nu pot...
Eu: - De ce?
O.M.: - Esti singura mea oglinda... si-mi place atat de mult sa ma reflect...
Eu: - Te urasc...
O.M.: - Da-mi ceva de mancare...

marți, 17 martie 2009

Fotografii cu romani celebri.

Cateva scenarii de fotografii pe care as vrea sa le realizez, desi e o utopie.

Traian Basescu, intr-o pozitie statuara, victorioasa, in costum de amiral, privind in viitor, la prova epavei de la Costinesti sau Vama Veche.

Dinu Patriciu, alimentand o sticla de apa plata cu gatul taiat, la o statie de benzina.

Sorin Ovidiu Vantu, scotand bani de la un bancomat, in salonul unui spital de batrani. Pe bancomat se afla un heruvim. Sprijinit de bancomat, un batran priveste pofticios, cu ochii umezi.

Corneliu Vadim Tudor, in mijlocul unei tesatorii de femei. Sute de masini de custut. Pe mesele fiecarei femei se afla cate un drapel romanesc. Femeile cos. Nimeni nu il priveste pe politician in timp ce acesta gesticuleaza.

Cornel Dinu, la biblioteca centrala universitara, inconjurat de studenti.

Dan Bitman citind cu ochelarii pe nas. In fata lui trei supermodele dezbracate sarutandu-se. Bitman priveste in carte, netulburat.

Andreea Marin legata la ochi in fata unui pluton de executie. In loc de pusti soldatii au in maini camere de luat vederi pe care le atintesc catre ea. In spatele lor sute de batrani plang si in mainile ridicate tin hartiute cu numere. In spatele Andreei este poarta surprizelor. Aceasta fotografie este un colaj.

Pentru ziaristii din monden. Remember.

In tot circul asta cu fotoreporteri, vedete si paparazzi, mi-am adus aminte de un om delicat, excelent profesionist, educat si timid, condescendent si pozitiv. Un om care-ti starnea, fara sa te poti impotrivi, un zambet. Se numeste Petrica Pavel, fotograful multor publicatii, cotidiene, reviste glossy sau mondene, care a plecat dintre noi cu ceva timp in urma de parca lumea care avea sa vina n-ar mai fi fost pe gustul lui. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Mi-am amintit si am vrut sa impartasesc cu cei multi care l-au cunoscut...

Mai multe despre el aici

Waiting at the theatre.


luni, 16 martie 2009

Nu inteleg twitter.

De ce ar trebui sa impart lumii nimicuri despre mine? Doar ca sa-mi promovez blogul?

Twitter e prea mult. Mi se pare o forma ridicola de a demonstra oamenilor ca suntem Oameni. e ceva vulgar in toate trairile astea normale strigate-n gura mare prin mesaje scurte. De parca te zbati sa spui: traiesc, respir, exist.

mananc. am zambit. sunt in depresie. la restaurant. a trecut un logan rosu si mi-a adus aminte de profesoara de chimie. ma culc. mi-e dor de voi. iar am insurubat un bec. vecinii fac sex salbatic. pisica toarce. citesc nietsche. nu-l inteleg. astept in trafic. am mancat branza. vai ce frumos e ultimul U2. plec la londra. nu mai plec la londra. iar plec la londra. escala la amsterdam. ce mizerie in presa. imi plac gogosarii. voi lansa ceva. nu va spun ce. sunt sofisticat, azi. imi place sushi. de ton alb. belgia rules. am geaca de schi. va scriu de pe un bloc. stau pe wc-ul dintr-un hotel parizian. sunt cool. sunt pe twitter.

Nu, twitter e prea mult. Dixit.

Calea Victoriei. My night vision.


duminică, 15 martie 2009

La despartire

Nu-i cere cadourile inapoi. E atat de meschin. Mai poti rememora fericirea mandra pe care ai incercat-o cand i le-ai oferit? Daca faci asta, n-o sa ramai cu nimic. Nici macar cu amintirile. Acum, poate ca iti vine s-o omori. Si sa te omori si pe tine. Milioane de feluri in care ai putea s-o ranesti. Niciunul dintre ele n-o sa-ti astampere setea. Sa ranesti femeia care ti-a ciopartit sufletul e ca si cum ai bea zeama de varza in desert. Dupa prima inghititura nu-ti va mai fi de ajuns un butoi intreg.

Demnitatea in suferinta pare a fi singura cale. E spirt pe rana deschisa. Ustura si curatza.Nu incredinta prietenilor tai povestea voastra. Ei te iubesc neconditonat si-ti vor face dreptate aruncandu-i vorbe de ocara. N-au fost in patul vostru cand ea-ti furnica spinarea cu o singura atingere. N-au fost nici cand iti lingea ranile provocate de razboaie sau batalii cotidiene. N-au fost in casa sufletelor voastre. S-au invartit in jurul ferestrelor aburinde in spatele carora voi doi erati unul, sarbatorind un Craciun cald. Si atunci? Ce rost au ei?

Esti singur in vartejul suferintei tale si daca vrei sa iesi trebuie sa tragi aer in piept si sa te scufunzi pana se sfarseste. Mai degraba iubeste-o pana cand iubirea ti se face apa si se scurge prin toti porii. Iubeste-o in absenta. Va fi ca si cum te-ai arunca de nebun intr-un zid. De sute, de mii de ori. Neclintit, zidul iti va rupe oasele, pielea ti-o vei zdreli, iti vei sfasia hainele pana cand te vei fi prelins in praful de la baza lui. Un somn lung te va cuprinde, apoi te vei trezi ca dupa un cosmar pe care vei incerca sa-l rememorezi. Soarele diminetii nu-ti va da timp si vei uita. Cu fiecare zi care va trece vei mai fi uitat putin cate putin...Vindeca-te singur. E tot ce poti face pentru tine.

In definitiv, cu cat vei ridica un zid mai inalt in jurul tau cu atat va fi mai bun cel care-l va sari. In cazul de fata, o alta femeie. Deschide-te oricui, fara oprelisti si curtea iti va deveni curand talcioc. Odata insa, zidul suferintei ridicat, vanatorii de chilipiruri care se vantura prin targurile suferintelor impartasite, se vor fi imprastiat care-ncotro.

Apoi, dupa un timp, va veni o EA, destul de nebuna si vanjoasa, la fel de singura si abatuta ca tine si se va catara pe zid. Pana sus de tot. Si te va gasi acolo in curte, nefacand nimic, si se va uita la tine cum tai frunza la caini si nu mai speri sa fii gasit. Si ziua aia, va fi ziua unui nou inceput:

Pentru ca, de atata tacere vei fi uitat sa vorbesti, de atata liniste vei fi uitat ca poti sa auzi, de atata plictiseala vei fi uitat sa razi si de atata singuratate vei fi uitat ca esti singur si ca asta poate sa se termine. Cocotata pe zid, fata-ti va zambi si se va da jos la tine si-o sa te invete din nou tot ce ai uitat. Un singur lucru n-o sa te invete: ca peste ceva timp, vei suferi din nou si-o vei lua de la capat, dar al naibii sa fiu daca nu asta ne e scris pe pamanturile astea pe care le semanam ca sa le culegem, o data pe an.

Al naibii sa fiu, daca ai nevoie de cineva ca sa suferi si mai apoi sa te vindeci...

Mare derby mare


vineri, 13 martie 2009

Brasov Calling

Cateva ore pana la concertul din Brasov. Ne asezam la drum. Cred ca pret de doua filme la dvd-ul din masina. Desi, Eugen insista sa puna concerte. Eu prefer filme. Ma rog, n-o sa ne certam din asta. O sa oprim la Sinaia sa bem o cafea si sa respiram aer curat. Din pacate mi-am lasat schiurile in Valea Binecuvantata si aveam mare chef sa ma dau. Am auzit ca la Brasov e zapada. Una peste alta, avem chef de cantare. It's been a long time.

Fara nici o legatura cu nimic imi place tare mult Wrong/Depeche Mode.

Hotii nostri? Mici copii!

Cititi aici si Romania o sa vi se para paradis iar Vantu un inger.

joi, 12 martie 2009

Despre discretie.

Ma uit prin ziare si constat ca discretia a devenit o virtute. Aproape inaccesibila. Atat despre asta.

Castigatori

Gata. Primul concurs Vama s-a incheiat. Am hotarat sa nu alegem un singur castigator, ci sa acordam 5 premii speciale. De fapt, avem 3 castigatori pentru ca printurile 1, 3, si 5 au acelasi autor.
Cel mai creativ poster

Cea mai frumoasa idee

Cea mai functionala idee

Cea mai creativa ilustrare a discului Vama

Cea mai buna utilizare a fotografiei
Vreau sa le multumesc tuturor celor care au participat la concurs si au cautat solutii creative pentru Vama. Asa cum ati observat, nu a fost premiat niciun spot radio. Scenariile au intrat in competitie cu afisele, fiind alternativa pentru cei care nu se pricep la Photoshop.

Executiile vizuale s-au dovedit mai creative. Exista afise bune si printre cele nepremiate, dar vor mai exista ocazii sa va dovediti creativitatea. Chiar ne gandim sa facem o categorie pe vamamusic.ro unde sa adunam cele mai interesante afise si unde sa puteti trimite in continuare propuneri.

Felicitari castigatorilor. Eu si colegii mei de la Agentia de Vise abia asteptam sa va cunoastem. Veti fi contactati cat de curand pe mail.

miercuri, 11 martie 2009

Va rog mult, faceti ce puteti

Cititi povestea Alexandrei aici

Baietelul Iubire 6.

Vestea facuse deja inconjurul lumii de vreo cateva ori. Daca erau inca foarte multi oameni care nu ajunsesera in preajma baietelului cu bucle blonde, ei bine foarte putini erau aceia care sa nu-i cunoasca povestea si care manati de curiozitate sau de dorinta neostoita de a schimba ceva in viata lor apucau drumul iubirii, contribuind la haosul generat de periplurile oamenilor intre cele patru colturi ale lumii. Se auzeau voci care propovaduiau o noua ordine mondiala. Altii vesteau apocalipsa si spuneau ca vremea a sosit si ca trebuia sa ne fi gandit ca Dumnezeu va arunca asupra noastra blestemul iubirii. Baietelul iubire este rezultatul efectelor nocive ale globalizarii se invartosau glasuri mediatice.

Cu toate astea, soarele lumina nestinhgerit tapsanele pe care mii de oameni isi asteptau docil randul la intrarea in perimetrul baietelului. Printre ei, unsprezece copii imbracati in haine albe impreuna cu, ceea ce la prima vedere parea a fi un profesor, se inghesuiau incet catre mijlocul multimii. Miranda mergea imediat in spatele ingrijitorului de la centru, un neamt cu figura anodina, imbracat intr-un cotum gri, ponosit. Rolul lui era acela de a-i conduce pe copii in siguranta, pana la marginea perimetrului, pentru ca mai apoi, odata misiunea incheiata, sa-i poata face pierduti. Vesmintele albe dadeau senzatia ca prichindeii fac parte din vreo secta, ceea ce era mai mult decat uzual data fiind situatia de fapt, astfel ca fortele de ordine nu fura impacientate la vederea sirului indian care-si croia drum direct catre inima adunarii.
Soarele incepu sa-si insangereze discul pe masura ce se apropia de varfurile Alpilor, semn ca noaptea era pe undeva pe aproape, cand grupul celor unsprezece copii ajunse la marginea perimetrului. Ingrijitorul sopti ceva la urechea Mirandei si ii inmana un pumnal lung pe care aceasta il ascunse intr-un buzunar lateral al hainei sale albe. Zambea fericita. Barbatul ii aduna pe ceilalti zece copii si le explica ceva folosind gesturi largi care sugerau un cerc.

Intr-adevar, copiii intrara in perimetrul baietelului si se indreptara catre el. Odata ajunsi la cativa metri, formara un cerc tinandu-se de maini. In mijlocul cercului se aflau Miranda si baietelul. Gogoasa translucida oferea un spctacol incredibil. Irizatiile albastrui se inmultisera, de la prima intalnire a celor doi. Acum ele pareau ca formeaza ghemotoace de fire albastre care se indreptau catre un centru nevazut. Pe fiecare din sutele de mii de fire circulau luminite de diverse dimensiuni. Parea ca mii de furnici albe circulau cu o viteza uluitoare. La rastimpuri, unele dintre bilutele albe explodau in alte mii de bucatele care-si gaseau locul pe alte si alte vinisoare albastrui. Specatacolul era ametitor, astfel ca Miranda ramase cu gura cascata. Din ochii baietelului se prelingeau lacrimi albastre si obrajii translucizi pareau supti.

Imparatul, inteleptii si fiica cea mica

Imparatii au avut mereu probleme cu odraslele lor. Ce ar trebui sa faca imparatul cu fata cea mica? Cum s-o salveze din mrejele unei lumi amagitoare? Cum s-o scape de tentatiile care-i abat atentia la tot pasul? Cum s-o invete imparatul sa deosebeasca binele de rau? Dusmanii lui sunt peste tot. N-are timp pentru fata cea mica.Tradarea-i la tot pasul si trebuie sa lucreze ca sa-i dezlege firele intortocheate. Nu, impartul nu are timp pentru fata lui. Ar fi o idee. Sa-si pacaleasca supusii si s-o trimita din tara. Dar are nevoie de consimtamantul lor. Dar oamenii stiu ca fata cea mica nu e pregatita pentru o calatorie atat de lunga...Poate ca daca ar pleca impreuna cu vreo cativa slujitori mai luminati... Da, ei ar putea s-o invete stiinta lor.

Acolo, departe, in Orasul Legilor fata cea mica ar fi ferita de raufacatori si de noptile lungi si albe. Imparatul e framantat. Stie ca nu procedeaza corect. Daca o trimite de-aici o trimite in locul unui intelept. In Orasul Legilor toate tarile isi trimit inteleptii ca sa propuna legi pentru binele confederatiei. Cei din Orasul Legilor ar putea sa se intrebe ce e cu ea. Poate ca slujitorii o vor ajuta. Si se va destepta. Dar aici nu mai poate ramane. Parintele si imparatul se lupta si incearca sa-si ajute fiica.

Pe holurile palatului si prin targ slujitorii au aflat de planurile imparatului. Ca-n toate imparatiile lingusitorii lingusesc iar cei drepti glasuiesc. Cu totii raspund aceleiasi intrebari: ce cauta mezina imparatiei in Orasul Legilor?
Imparatul tace si ocoleste raspunsul. Stie ca inteleptii au dreptate. Dar fata cea mica trebuie salvata...Cu orice pret...

Prin salile palatului Bufonul urla cat il tin bojocii: Imparate, fata ta iar a facut mizerie-n bucatarie!!! Acum ce facem noi? O trimitem de-acasa? Sau o invatam sa spele vasele? Dar poate ca nu-i place sa faca treaba, imparate...Sa stii ca si Orasul Legilor are bucatariile lui!!! Acuma cine conduce tara asta? Tatucu? Sau imparatul... ? Imparate,imparate, prea ai fost plecat departe...si vrei sa le impaci pe toate!!!

Ha, ha, ha!! Imparate, in tara ta, inteleptii afla adevarul de la hoti...si copiii care te-au uns imparat se multumesc cu minciunile...mult va suferi mezina ta, cand va vedea lumina din Orasul Legilor fara ochelari de soare...Imparate, imparateeee...

marți, 10 martie 2009

Un fotograf si niste poze

Fac poze cu un fotograf grec. Lucreaza foarte bine. Mi se pare interesanta abordarea lui. Facem o fotografie, descarca, analizeaza lumina in Photoshop. Umbla putin la diverse aspecte: saturatie, luminozitate, temperatura de culoare etc., dupa care ne intoarcem la cadru si trage fotografia finala cu lumina dorita. In felul asta implicarea Photoshop e mai mica, dar poza tine cont de ceea ce s-a obtinut la primul preview.

Dincolo de asta e foarte sigur pe cadratura si pe ceea ce vrea de la mine. Atent la detalii. A schimbat un cadru pentru o mica pata de culoare deranjanta, pe fundal. Imi plac oamenii care stiu exact ce vor. O sa vedeti fotografiile in curand.
Au un aer de movie making - of.

PS. A lucrat cu cel mai simplu kit: un soft-box cu declansare wireless si un obiectiv de 24-70 cu 2.8 Asta pentru cunoscatori :)

Post Scriptum IV. Despre incredere.

Este despre incredere. Cand ai nevoie sa ti se spuna ca e bine. Ca asta este drumul. Nimic nu este mai fragil decat un artist care plamadeste. Copilul sau se taraste cu placenta scurgandu-i-se pe trupul firav. Asa e rolul unui actor pana in seara premierei. Un bebelus, invelit in placenta, care incearca disperat sa-si faca loc prin lume.

Momentul primelor aplauze - o tzatza mare din care laptele tasneste cu o presiune nemaintalnita. Si rolul se ingrasa, actorul se hraneste cu dulcea confirmare a publicului, bebelusul scutura placenta si rade cristalin si creste cu viteza luminii reflectoarelor care-l arata in splendoarea sa. O opera vie, o cascada de emotie, talent slefuit, in stare pura.

Cu doua zile inainte de premiera la A douasprezecea noapte, unde mi se incredintase Malvolio, ditamai piatra de moara shakesperiana, incercam sa-mi inghit ghemul de frica si neincredere. Era o cursa deschisa. Fiecare pe culoarul lui incercand sa razbata. Eu hotarasem sa nu privesc nici in dreapta, nici in stanga.
Mi-aduc aminte ca un coleg mi-a spus doar atat, intr-o pauza de concentrare, pe banca din holul care precede culisele: - Crezi tu ca vocea asta a ta, ragusita, este buna pentru rolul asta?
A fost un sut in stomac, o vijelie si un cutremur in acelasi timp. Increderea in mine se clatina sub forma unei revolte perceptibile a organelor. Cu un efort supraomenesc am raspuns: - Nu stiu, am sa ma gandesc, vad eu! Poate doar experienta de pana atunci a reusit sa ma faca sa traversez acele doua zile pana la premiera. N-am schimbat nimic, dar indoiala m-a scurtcircuitat pana la primele aplauze din seara premierei.

Am facut acest ocol pentru ca sunt convins ca asta lipseste astazi mai mult decat orice. Increderea. In noi. Unui actor i-o ofera regizorul. Unui copil, mama lui. Unui elev ar trebui sa i-o ofere profesorii. Si poate noi, cei care am mers deja pe drumul asta care nu se termina niciodata.

Sunt la fel de fragil azi ca si ieri ca si acum zece ani. Doar ca masca mea este perfecta. Nici un muschi nu mi se clinteste pe fata. Nu vei putea citi vreodata nesiguranta in privirea mea. Stiu ce fac, merg drept si hotarat. Nimic nu ma poate abate de la sensul ales. Inauntrul meu insa, neincrederea sapa ca o cartita neostoita iar experienta este doar un algocalmin care scade febra.

Poate ca scrisoarea catre liceeni a redat increderea si speranta. Poate ca de asta a circulat. Poate fi primul pas al calatoriei. Paradoxal, mi-a dat incredere mie mai mult decat ma asteptam. Ce va urma?

Vor urma aplauzele, confirmarile si multi bebelusi care se vor fi scuturat de placentele lor in lumina soarelui. In asta trebuie sa avem incredere.

luni, 9 martie 2009

Brasoveni, ocupati garile!!!

Brasoveni, ocupati garile!! Securizati partiile!!! Trageti clopotele in Piata Sfatului!!! Vama vine in oras!!! In club Tequilla!! Lasati vrajeala, veniti la concert!!!!! Vineri 13 martie!!!! Luna plina!!! Sa urlati ca lupii!!! Sa speriem porkul!!!Brasoveni, nu e de gluma!!! Va stiu oameni seriosi!!!Treceti la concert!!!Altu' nu mai facem prea curand pe la voi!!!

The Vama Show!!!Vineri 13 martie!!!Club Tequilla!!!

Cine sunt eu? Pentru cei nou veniti:)

Multi dintre voi ati venit aici acum cateva zile, in urma Scrisorii care liceeni. Bun. Poate ca nu ati avut timp sa "rasfoiti" acest blog. Cineva spunea ca aici eu sunt complet diferit. Alt Chirila. Nu cred. Sunt eu, cu alte preocupari decat cele de notorietate.

Asadar, ca sa ma cunoasteti mai bine va recomand una din scrierile mele preferate de pe blog. Cred ca si celor mai "vechi" le va face placere sa reciteasca.

Aici

Alchimie

iubito, as dormi cu tine
sa nu ne mai trezeasca niciun ceas,
sa coboram pe treptele uitarii
in pivnita cu vin de bun ramas.

imbratisati in forma primordiala,
s-alunecam din vis in unic embrion
si sa ne nastem impreuna a doua oara
amestec pur de sange, de suflet si Atom.

duminică, 8 martie 2009

And the nominees are...

Am primit multe afise frumoase pentru concursul de creatie lansat pe blog, mai multe decat ma asteptam. Pe cele mai bune le-am ales impreuna cu Sorin Tranca, creative director la Friends Advertising. Mai jos sunt lucrarile care au intrat in finala. Toate festivalurile serioase fac intai shortlist-uri si abia apoi dau premii :)) Saptamana viitoare voi anunta castigatorii.









sâmbătă, 7 martie 2009

Timisoara

Timisoara ne-a stors pana la ultima picatura. Publicul a plescait din buzele-i enorme, s-a lins pe bot si ne-a lasat visand la aplauzele care dau sens vietii noastre. A fost superb, iar la final de-a dreptul halucinant. Suntem pe drum, franti de oboseala. Incerc sa deblochez ambuteiajul gandurilor, dar ecourile concertului de ieri imi tine inca sinapsele anesteziate. Le deblocam maine in Fabrica.

vineri, 6 martie 2009

On tour

Aseara am cantat la Oradea. A fost bine. Publicul ne-a dat mult inapoi. Suntem deja pe drum. Timisoara in seara asta. Mi-e tare dor de Timisoara. Calatorim si ascultam Jeff Beck. Mare chitarist. Expresie fabuloasa atunci cand canta cu slide-ul.

Romania
ni se dezvaluie in goana masinii. Norii au luciri de aluminiu. Cat de repede am ajuns o tara de manelisti. Libertatea are preturi neasteptate. Cand calatoresti si vezi tara asta realizezi ca manelele sunt singura muzica nepotrivita peisajului. Si asta e datator de speranta...Timisoara venim...Bucuresti ne intoarcem...si ne vedem pe 8...

Ganduri de Post

Dumnezeu a creat o opera imperfecta. Sublima prin imperfectiune, de altfel. Caci E=mc2 este o consecinta a muscaturii stranse a lui Adam. Cauza pogresului si a cunoasterii este constientizarea goliciunii. Sunt gol!!!atrage dupa sine intrebari: cu ce ma imbrac? m-a vazut cineva? Primele raspunsuri au venit cu alte si alte intrebari care odata formulate au pus specia in miscare, au sapat transeele dintre circumvolutiuni.

Momentul realizarii propriei constiente face insa din om cel mai mare dusman al speciei sale. Oare ce este arderea pe rug a lui Galilei altceva decat o incercare disperata de a salva "inocenta" celor aflati in "intuneric" pentru binele invataturii unei biserici care nu-l concepe pe om in afara invataturilor sale. Ce este comunisimul altceva decat o incercare de a nivela varfurile care se ridica insetate de cunoastere si de dorinta de a reformula etern libertatea? Pacatul originar reveleaza omului "diferenta", iar diferenta la randu-i va crea contextul deopotriva al progresului si distrugerii. Natura umana va traversa mileniile uzurpandu-si descoperirile.Inteligenta va sabota inocenta si invers.

Venirea lui Iisus pe Pamant este incercarea lui Dumnezeu de a-si modela opera in sensul recuperarii perfectiunii. Spre deosebire ca Omul nu poate concepe ca Dumnezeu poate fi alcatuit dupa chipul si asemanarea sa. De aici eterna uimire si neputinta intelegerii in fata gesturilor simple ale lui Iisus. Cum ar fi intoarcerea celuilat obraz... In toata semantica iubirii dezvoltata de Iisus se afla Dumnezeu care ii spune Omului: lasa-ma sa-ti repar imperfectiunile si sa-ti salvez sublimul. Mai lasa-ma sa ajung o data la tine...

joi, 5 martie 2009

Post Scriptum 2. Bursele Schimbarii

Mi-a mai venit o idee. Poate ca fiecare persoana publica responsabila ar putea sa acorde o bursa pe modelul pe care l-am propus aici. Asta este un lucru concret. Fiecare dintre noi ne putem disponibiliza de o suma. In definitiv incultura si lipsa de orizont potentate de o parte a societatii si presei noastre reprezinta o forma de cancer, nu?

Asadar, fiecare persoana publica ar putea sa disponibilizeze o suma intr-o bursa pe care sa o acorde dupa un model personal si foarte exigent.
Pentru cei care o castiga ar putea insemna un vaccin sau o vitamina.
Pentru cei care au participat ar insemna perfectionare si automotivare.
Pentru ceilalti un stimulent.

Eu voi acorda aceasta bursa pe acest blog. Valoarea ei? 2.000 de euro pentru un an.
Se mai alatura cineva?

PS. Am putea sa le intitulam Bursele Schimbarii, iar castigatorii ar trebui sa ne promita printr-o strangere de mana ca le vor acorda si ei candva...

Post scriptum

Sunt impresionat de numarul oamenilor care au citit ultimul articol. Poate ca este un prim pas in sensul celor scrise de mine. Lumea ma intreaba, pe de alta parte, ce fac eu concret, dincolo de scris, pentru ca mesajul literelor sa prinda viata.

Concret: voi acorda o bursa unui elev-student care va prezenta un proiect de valoare in domeniul pentru care se pregateste. Echipa Agentiei de Vise va incepe in curand sa lucreze la un regulament de participare si la o modalitate concreta de jurizare si acordare.

Si, credeti-ma, aceasta bursa pe un an de zile o va primi un baiat sau o fata care are profunzime, cultura si viziune. Asta pot eu sa fac, pentru inceput. Vom reveni pe aceasta tema in curand.

Va multumesc pentru participare si va rog ceva: daca aceasta scrisoare va reprezinta principiile sau credintele dati-o mai departe. De necrezut, dar cateodata cuvintele schimba. Sau, dau de gandit.

miercuri, 4 martie 2009

Scrisoare catre liceeni



scrisoare catre liceeni
Asculta mai multe audio Vedete »


Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

marți, 3 martie 2009

"Doneaza sange, daruieste viata!"

Am primit urmatorul mesaj pe mail si cred ca e datoria mea sa-l transmit mai departe.

Clubul Interact Timisoara a initiat o campanie de constientizare a importantei donarii de sange, in vederea imbunatatirii rezervelor de sange existente in centrele de transfuzii. Campania se deruleaza in perioada 3-9 martie, la nivel national.

In Timisoara aceasta campanie este la a doua editie, rezultatele de anul trecut inregistrand o crestere procentuala a donatorilor de 80% in saptamana campaniei si mentinerea unor donatori permanenti dupa aceasta. Recoltarea propriu-zisa va avea loc la Centrul Regional de Transfuzie Sanguina, strada Martir Marius Ciopec, nr.1, langa Spitalul Judetean. Am dori ca oamenii sa se scuture de mentalitatea care ii tine departe de a face gesturi nobile si le transmitem mesajul nostru: "Doneaza sange, daruieste viata!"

The Vama Show. 8 martie. Fabrica.

Cei care s-au saturat de dulcegariile sablonarde, de sms-uri cu arome de inimioare sau de pitzipoance vopsite negru-blond si cu oje mov in cautare de oferte de primavara cu scaune electrice incalzite si multi cai putere, cei simpli si cinstiti care doresc sa se regaseasca intr-o atmosfera simpla si cinstita cu bonus de energie si dementa sunt asteptati pe 8 martie in Club Fabrica. The Vama Show. For men and women. The spring collection. Be there!!!

In Sinaia a murit un om. Nevinovat. Din bataie de joc.

Cititi povestea aici si aici si dati mai departe pana se umple internetul si cineva face ceva. Si daca totusi nu face, macar sa fie lumea avertizata. Oribil!!!!

De ce publicitate? De ce BMW?

De duminica ati putut observa in coloana din dreapta un banner publicitar. BMW promoveaza aici noul 320d xDRIVE.

Alegerea de a oferi spatiu publicitar pe acest blog are la baza ideea de a dezvolta acest spatiu mai mult decat am facut-o pana acum. Voi incerca sa acord pana la finalul anului o bursa pentru unul dintre studentii talentati si vizionari cu un proiect original, care viziteaza acest blog. Vreau sa creez mai mult continut video si as vrea sa va implic si pe voi in cazul in care gasiti oportun.

Cred ca acest blog poate deveni un "spatiu de joaca" si de expresie pentru cat mai multi oameni care suntem ghidati de principii si credinte asemanatoare. Nu in ultimul rand, mi se pare foarte tare ca am ajuns sa fiu remunerat pentru ceva ce am inceput din joaca si placere. Ca tot ceea ce fac, de altfel. Asocierea cu cei de la BMW vine sa sprijine si sa intareasca cele de mai sus.

As vrea sa mentionez ca nu oricine va putea beneficia de publicitate pe acest blog. Va trebui, mai intai, sa fie un brand care sa imi placa, un brand de tinuta si care, nu in ultimul rand, sa aiba ceva in comun cu mine sau cu valorile in care cred.

Or, in ultimii zece ani de muzica, mi-am petrecut o buna parte din viata in masini si recunosc, politia stie, imi place viteza :)

luni, 2 martie 2009

Inca 3 zile de concurs

Pana acum ati trimis o multime de afise si spoturi radio, multe dintre ele foarte bune (aici si aici). Suntem impresionati :) Dar asteptam in continuare noi propuneri. Concursul dureaza pana miercuri, 4 martie.

Stiti ce aveti de facut: afis sau spot radio pentru promovarea concertelor Vama din Oradea (5 martie, Blue Monday) si Timisoara (6 martie, The Note). Trimiteti propunerile pe adresa bedforlove[at]gmail[punct]com (afisele in format mic), iar eu public o parte din ele pe blog. Premiul: invitatie la un concert Vama si o saptamana la Agentia de Vise.

Succes :)

Print
























Radio
1.
-Ce faci sambata seara?

-Ce sa fac? Ma duc sa visez, sa ma intalnesc cu marea, as imi aduc aminte cum era la 17 ani, cand faceam dragoste pe plaja, ma duc sa imi aduc aminte povestea lui Fat Frumos, sa uit de orasul asta imputit, si sa ma distrez cum se cuvine!

-Aha deci ai aflat...

-Da, vine VAMA!

Alta voce- Pe 5 martie in club Monday Oradea, iar pe 6 martie in club note Timisoara. Biletele se pot gasi in lantul de magazine Diverta si pe http://www.ticketpoint.ro/


2.

EL: Iubito...(emotionat)
EA: Da...
EL: Vreau sa-ti spun ceva important...(si mai emotionat)
EA: Da ,Tibi...(incepe sa fie si ea emotionata)
EL: Vrei sa fii sotia mea?!
EA: Aaagghh...(dezamagita, pufneste in plans si se aude o palma)
credeam ca mergem la VAMA!!!!

Daca nu vrei sa patesti asa ceva ia-ti iubita, prietenii, familia in Club Blue Monday din Oradea pe data de 05.03 sau in Club The Note din Timisoara din data de 06.03 la ora 22.00 la concertul VAMA

3.

eeeeeooOOO...VA-MA! (pe acordurile de la "tata taie porcul")
-Sfinte Petre! Mai Petre! Cand mai canta baietii astia de la Vama?
-Doamne, joi...5 martie, Oradea, club Blue Monday, ora 22...
- Bine! Mergem si noi Petre! Da' bielete?
-Doamne, se gasesc pe site www.ticketpoint.ro sau dau eu o fuga la Diverta!
-Bravo Petre! Esti baiat bun! Ne vedem joi!
- Ne vedem joi, ora 10, club Blue Monday, Oradea!
eeeeeooOOO...VA-MA! (pe acordurile de la "tata taie porcul")

Sfaturi pentru cei care nu iubesc

Nu cautati un scop anume intr-un sarut. Nu asteptati sa ajungeti undeva pe drumul iubirii. Rasplatiti nu vor fi aceia care cauta ci mai degraba cei care intamplator gasesc si bucurosi, uita sa se mai intrebe.

Iubirea nu este calea marilor ci panza care flutura in vant. Manata de acesta ea impinge corabia. Multi mateloti confunda iubirea cu marea.

Iubirea e un acid rar. Manuieste-o cu grija caci altminteri ai sa-ti arzi pielea sufletului.

Nu dispera, in absenta ei. N-o cauta in ograzile altora si nu-i invidia pe cei care au gasit-o. Bucura-te pentru bucuria lor caci e trecatoare. Oamenii care pretuiesc iubirea si stiu sa o pastreze sunt putini.

Nu-ti face calcule. Iubirea te va pedepsi inzecit pentru orice adunare sau scadere. Nu unelti, fereste-te de scheme sau subterfugii. Se vor risipi precum ceata in dimineata de dupa o noapte racoroasa de vara.

Nu renunta s-o astepti. Te va gasi cand vei fi crezut mai putin si atunci ar fi bine sa porti straiele de sarbatoare. Sa-ti tii trupul si sufletul curate in noptile lungi in care vei tanji dupa ea.

Nu incerca sa-i judeci pe altii in iubirile lor. Miile de oameni ai pamantului sunt tot atatea forme in care se aseza licoarea dragostei.

Tot ce am scris mai sus poate fi rastalmacit, daramat si reconstruit. Aceasta e poate, esenta iubirii.