[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 29 martie 2010

Ah, copilaria...

Cateva din cliseele umanitatii vor avea mereu darul sa ne faca sa zambim. Astazi: un copil in fata unei vitrine de prajituri. In fata mea, o fetita rusoaica isi ia micul dejun cu parintii ei. E o papusa care intruneste toate conditiile pentru fotografiile de pe pliantele care promoveaza Moscova. Pana si cositele impletite sunt la locul lor. Parintii sunt la cafea, iar ea penduleaza siret intre vitrina "boulangeriei" si masa lor. In dreptul vitrinei se opreste mai mult, cu degetul in gura si piciorul stang intr-o leganare pe varf care exprima nehotarare. Intr-un final, tatal remarca si isi da aprobarea pentru inca o prajitura. Copilul zambeste victorios. Ma duce gandul la celebra scena din Once upon a time in America. Acolo unul din picii mafiei e insarcinat sa duca o prajitura la fata cartierului pentru a-i cumpara favorurile in numele unuia din baietii mai mari (Noodles). Pentru ca fata e in dus, piciul se vede pus in situatia de a petrece periculos de mult timp cu prajitura pe hol, in fata usii. Rezultatul: o infuleca fabulos dupa o lupta interna senzational exprimata de tanarul actor. Este o sinteza cinematografica extraordinara a inocentei copilariei pe fondul saraciei.

18 comentarii:

  1. buna:)

    pentru ca m-am gandit ca s-ar putea sa-ti placa blog-ul meu, ce zici de un link exchange?

    lagrimme.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos! Mi-o imaginez pe fetita aceea :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Comentariul meu nu are nici o legatura cu postul.

    Vroiam doar sa atrag atentia asupra ceasului din subsol: este cu o ora in urma.
    Trebuie intors! :D

    RăspundețiȘtergere
  5. copilaria... inocenta .... parca imi imaginez copila aceea ... din pacate ne pierdem in cotidian si uitam de cele mai importante aspecte ale vietii... noi insine, sufletul, inocenta...chiar si copilaria caci imi place sa cred ca exista un copil ascuns in fiecare din noi...

    RăspundețiȘtergere
  6. Cineva spunea: copilăria este o jucărie, ruptă, uitată într-un colţ de pod....De şi-ar regăsi toţi oamenii jucăriile uitate!

    RăspundețiȘtergere
  7. si uite ca uneori cuvintele fac minuni
    iti multumesc tudor pentru zambetul inocent pe care l-ai starnit cu randurile tale
    sa fii mereu o raza de soare...

    RăspundețiȘtergere
  8. Foarte frumos post :)
    copilaria este cea mai frumoasa perioada prin care trecem si cea la care inca visez (dupa cum se vede din semnatura) :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Si cand te gandesti ca fiecare am avut "momentele noastre de glorie"... ce ti`e si cu timpul asta!

    RăspundețiȘtergere
  10. Tuuuuuuuuuudore te-am visat azi noapte cu plete gen Brian Molko iti statea dubios rau
    he

    RăspundețiȘtergere
  11. copilaria e o curva pe care n-ai platit-o la timp...

    RăspundețiȘtergere
  12. Am si eu o intrebare: de ce dati atat de des concerte in Tribute?

    RăspundețiȘtergere
  13. Superb film. Lasa Camelia link exchange. Si eu am blog dar nu am venit cu cerseala la Tudor.

    RăspundețiȘtergere
  14. @infractorul - asaaa, si? ce voiai sa subliniezi cu inteligentul comentariu? ca eu pot si tu nu?

    RăspundețiȘtergere
  15. ehehe! copilaria petrecuta in fuga intre casa si malul marii, atunci salbatic inca; fuga, fuga, sa nu vada bunicii! bunica stand in poarta si rugandus-se de fetita slabuta sa mai ia o imbucatura de mancare; fetita jucandu-se diverse jocuri care nu o pregateau pentru marele joc ce avea sa vie;
    ochii tanjind la papusile, rochitele si dulciurile altora; la altii mergand cu amandoi parintii de mana spre destinatii ce se promiteau vesele;
    si totusi era atat de frumos cu picioarele in apa MARII, pana tarziu in toamna; in apa singurei mari adevarate de pe planeta asta;
    copilaria, marele repaus, viata dinaintea restului.

    RăspundețiȘtergere