[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

vineri, 25 iunie 2010

Ne prabusim si zburam

In jurul nostru lumea se prabuseste si noi facem muzica. Un lucru e sigur. Cresterea TVA-ului nu afecteaza pasiunea. Si nici scaderea salariilor. Nimeni si nimic nu ne va putea opri sa facem muzica, fie si daca va ramane ingropata intre patru pereti, undeva intr-un buncar, sub daramaturile crizei noastre financiare si morale.
Am senzatia ca timpurile ma scuipa in fata si muzica ma curata - cantecele astea, asa cum se nasc ele, din nimic, dintr-o cafea prea lunga, o tigara pe jumatate stinsa si o iubire incerta.

Lucrurile din noi sunt cele mai solide in vremurile astea. Nu vorbesc prostii. Da, stiu, totul trece prin stomac, sunt copii de hranit si mor oameni de foame, dar abrutizarea individului e cel mai mare pericol pentru lumea in care traim. Tot ceea ce poate rezista in afara degradarii cotidiene este in noi. Si de aia trebuie sa cant si sa fac teatru si sa scriu tot ce-mi trece prin cap, e forma mea de a intoarce obrazul unei lumi care ma scuipa in obraz, stiu ca nu ma scuipa intr-adins, ma scuipa pentru ca nici ea nu mai poate, e supraimbuibata si acum vomita, vomita cu flegme si sputa si noi toti suntem stropiti, dar scaparea ramane in cutia asta inchisa ermetic care se numeste suflet.
Eugen canta la chitara o tema superba, este cadoul meu pe ziua de azi, ma spal de mizerie, de taxe, de TVA, de deficit bugetar, ma spal de jegurile televizate, de curve si politicieni agramati si iresponsabili sau tentative de jurnalisti si moderatori blazati, ma curat de scumpiri si intretinere, de gigacalorii, de coduri in diverse culori si minciuni sfruntate, promisiuni neonorate si statistici negre sau litere porcoase, mizeria curge de pe mine si sunt invelit in sunete, ma invelesc sunetele si pot sa le vad nu doar sa le aud, sunt infasurat intr-o gogoasa densa, din ce in ce mai densa, ma sufoc cu muzica, rasuflu greu, pulsul incetineste, mor, nu, nu mor, ma lepad de piele, par si sange si ma transform in fluture si zbor, am o singura zi la dispozitie, pornesc spre mare, poate reusesc sa ma strecor intr-o masina care se indreapta intr-acolo si cand or sa deschida geamurile sa fumeze si sa respire alge, scap si eu si imi aleg un lan de grau unde sa-mi dau duhul in asfintit, ars de soare si leganat de vant, eliberat de sunetul chitarii.

23 de comentarii:

  1. Cred ca cel mai bun refugiu este cultura. Muzica, literatura, pictura, orice numai cultura sa fie. Incultura a adus tara unde este astazi si tot incultura o va duce si mai departe. Devenim din ce in ce mai rau niste brute usor de manipulat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tudor, intr'adevar, intr'o lume in care nu minte, dar te fura pe fata, intr'o lume in care sufletul este aruncat intr'un colt murdar si "Noi muncim, nu gandim!" redevine deviza omenirii, e cel mai important sa iei "acea cutiuta inchisa ermetic" din coltul plin de paianjeni, sa'l stergi si sa'i creezi un mediu sa reziste.
    Te definesti ca om prin arta, te recreezi si evoluezi, daca ei nu vor sa te ajute sa cresti..

    RăspundețiȘtergere
  3. momentan romania isi vrea romanul prost si infometat, dar sper sa nu-l vrea si prost cu toate ca vad oameni care o iau inapoi...

    RăspundețiȘtergere
  4. Te citesc in fiecare zi si in fiecare dimineata ma uit sa vad daca ti-ai deschis sufletul catre noi cu ceva nou.Niciodata nu obisnuiesc sa comentez.Astazi insa, simt nevoia sa-ti spun ca esti extraordinar, ca dincolo de cuvinte am simtit mirosul marii si am auzit si eu sunetul salvator al chitarii....
    e cel mai frumos text care a "zburat" din sufletul tau de cand iti citesc blogul!

    RăspundețiȘtergere
  5. Toata lumea se simte sentimentala atata timp cat nu ajunge sa sufere de aceste dileme cum ar fi intretinerea, salariul si stirile! Imi place ca folosesti cuvinte vizuale dar nu inteleg de ce pari asa de fals. Scrii de parca esti un mic pastor, te prezinti de parca esti un nimeni si orice concept de-al tau are si un pic de auto-ironie! Eu va zic doar atat! Picioarele pe pamant ca chitara aia nu aduce bani oricui(sau daca ii aduce, ii aduce postmortem) iar tigara aia rupta e o risipa dat fiind pretul! Iar iubirea clar a iesit demult pe geam atunci cand dn salariile bugetarilor au iesit 40% din bani inapoi la stat pentru acelas nivel de munca! La munca cu voi greierilor!

    RăspundețiȘtergere
  6. Macar aveti o portita de scapare, un val pe care puteti sa-l trageti pe ochi, sa-l faceti un cocon. Macar aveti unde sa va inchideti!

    RăspundețiȘtergere
  7. Muzica ta spala mai multi oameni :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Fiecare zi pare rupta dintr-o poveste.. Ca este o drama, ca este vesela, la un moment dat realizam ca nu este NEMURITOARE. Sa te simti prins intr-un Icar naiv care refuza sa accepte ca intr-o zi totul se va prabusi sau inchide.. ca o camera cu obloane masive care creaza un intuneric de nepatruns. O camera antifonica, izolata, in care iti ispasesti pedeapsa pentru eternitate. Sau ai dreptul sa ‘taci’ pentru totdeauna. incerc sa nu ma gandesc la ceva permanent. Multi suntem pseudo-oameni. Nu ne folosim nici 50%din capacitatea unui suflet. Aparenta, superficialitatea, preocuparea pentru ziua de maine cand ar trebui sa o traiesti mai intai pe cea de azi… Toate ma fac sa vad viata ca pe un joc pe mai multe nivele. Daca treci de azi, intri-n maine.. Doar ca nu ai mai multe vieti, dar ai mai multe sanse de a face mai putin rau, de a fi cu picioarele pe pamant.. Nu in pamant si nici in aer.. ca pentru astea vei avea o eternitate. Nu am avea cum sa apreciem zborul fara cel putin o prabusire.

    RăspundețiȘtergere
  9. da..sufletul e tot ce avem. restul vin, trec..nimc nu dureaza nici bucurie nici tristete, nici averi.
    cand traim din suflet celelalte se aliniaza altfel decat atunci cand stam in frica si ne gandim doar la ziua de maine..

    RăspundețiȘtergere
  10. Adevarul este ca lumea a luat o intorsatura incredibil de trista. Mai ales in Romania. Arta muzicala(pentru ca muzica pentru mine eo arta a sufletului), arta poetica si literatura sunt singurele refugii pentru un om. Un refugiu, o lume proprie, in care te izolezi de tot ce inseamna nedreptate printre oameni....

    RăspundețiȘtergere
  11. in urma cu patru ani mi-a placut pana la extaz o atmosfera libera numita vama veche, un fel arogant asumat de a fi deasupra lucrurilor in chiar miezul lor.
    intre timp rupturile probabil firesti au schimbat acea normalitate intr-un comercial auditiv si vizual nedigerabil.
    poate, curand sau tarziu, mondenitatae improprie de acum nu va mai gatui cu superficialitate talentul

    RăspundețiȘtergere
  12. si ce ne facem cand cei mai multi au uitat sa "se prabuseasca si sa zboare"? ce ne facem cand traim intr-o lume care nu mai are arta , o lume care a creat arta din rebuturi? ce ne facem cand traim in Romania ... si nu ne permitem sa stingem o tigara la jumate?!


    oricum , iti multumesc ca inca oferi un aer pasnic si boem intr-o mizerie...

    RăspundețiȘtergere
  13. Azi am revazut-o din intamplare pe o buna prietena de care nu mai stiam nimic. Plecasem din casa trista, abatuta de grijile cotidiene. Si m-am intors mai vesela, mai plina de viata, mai increzatoare. Criza e scuza pentru multi. La urma urmei, toti avem probleme. Dar important e cum le depasim... Felul in care fiecare reuseste sa se refugieze in ceva... Eu pictez cand am probeme, niciodata cand sunt fericita. Asta e modalitatea mea de a ma regasi, de a cauta singura solutii, de a-mi limpezi gandurile si uneori de a-mi stapani furia. Dar cel mai mare impuls il primesc atunci cand o vad pe mama mea zambind, caci prea rar face asta...

    RăspundețiȘtergere
  14. Chiar si in cele mai negre momente, cand nu mai avem nimic,cand si muzica pe care putem sa o creem dispare poate, tot exista ceva care ne poate reda speranta si anume muzica sufletului nostru... O putem auzi daca inchidem ochii cateva clipe si stam nemiscati si impacati cu noi insine cum ne canta o melodie despre iertare, bunatate,iubire...Numai ca oamenii nu mai vor sa auda sau nu mai au timp sau inventeaza tot felul de pretexte ca sa n-o auda, cand de fapt totul e atat de simplu...trebuie doar sa inchizi ochii...

    RăspundețiȘtergere
  15. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  16. Norocul nostru, este că existați...tu, ceilalți...că ne dăruiți emoțiile și trăirile voastre. Și astfel, devenim mai bogați prin voi...Dacă, prin absurd...cumva, în vreun fel ați înceta să mai oferiți...atunci am rămâne decât niște corpuri goale, bălăngănindu-ne haotici...

    RăspundețiȘtergere
  17. sufletul nu exista, este o proiectare in noi a ceea ce se cheama creier. ca doar d-ala avem, suficient cat sa accentueze lipsa unui suflet. si multe alte lipsuri, pe care ne-am obisnuit si ne complacem sa le scoatem in evidenta, sa parem mai neindreptatiti, mai buni decat suntem, mai naivi, dar mai fermi, mai bine ancorati in realitate, dar mai dornici de scapare. muzica si dragostea sunt doua valori care vor ajunge curand sub nivelul marii, pentru ca ne place sa "nu avem timp". ei bine, refuz sa fac parte din asta. iar pana cand voi ajunge sa imi platesc singura intretinerea.. nu am decat sa iubesc si sa ascult. salutari si dor de mare. irina

    RăspundețiȘtergere
  18. Cata, dar cata falsitate? Arrghhhhh....My eyes, they burn!

    RăspundețiȘtergere
  19. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  20. Ai dreptate ! Muzica e tamaduidoare, curata, vindeca, ne ajuta sa ne regasim, ne ajuta sa fim noi intr-o lume bolnava, intr-o lume care a luat-o razna...Nu esti singurul care simte asa...Pe mine muzica ma ajuta sa renasc in fiecare clipa...Azi am renascut pe cantecul vostru de gasit:)

    RăspundețiȘtergere
  21. de ce? de ce toata lumea vorbeste de mediocritate? de molozul in care traim? ma simt umila, stearsa, lipsita de vlaga, de principii!
    Tudor, vreau sa fii tu pentru altii Fat- frumos. Spuneai sa raspandim binele, nu pot singur. Degeaba imi racesc gura daca nu iau masuri, degeaba tastez cuvinte pure, imi las sfletul sa zburde in dorinta inimaginabilului, degeaba imi spun oamenii ca am dreptate daca ei insista in prostie.
    O iubesc, Tudor, o iubesc. E singura care m-a facut sa deosebesc binele de rau, si vreau s-o ajut, intelegi? Nu vreau ca respectul si mandria ei sa fie manjite de o pitipoanca ce-si etaleaza asa zisul talent pe bani murdari! Vreau arta, pasiune, dorinta, un foc ce nu piere, o viata eterna, vreau raiul, vreau sa cunosc frica cu ea, vreau sa ma ridic si sa ma inmultesc cu ea. sa-i dau nume , s-o ador, s-o urc pe cela mai inalte culmi. Vreau sa simt ceea ce doar cei buni au simtit.Ei mi-au taiat aripile...Tu ce faci?

    RăspundețiȘtergere
  22. "Tot ceea ce poate rezista in afara degradarii cotidiene este in noi"

    De acord! Ceea ce ma bucura, e ca sunt destui tineri care incep sa fie receptivi la ceea ce conteaza pe termen lung, in tara asta si uimitor, este ca nu pleaca; aleg sa ramana si se incumeta sa faca ceva aici,in Romania. Vedeti exemplul satului Viscri, unde o tanara sasoaica a ales sa ramana in tara si a avut ambitia si viziunea de a schimba destinul zonei in urma cu cativa ani. Mai sunt si alti oameni deosebiti printre noi, care merg in paralel cu haosul politic si reusesc sa-si vada de treaba, fara sa fie bruiati prea tare. E-adevarat, trebuie sa privim un pic mai departe ca sa-i gasim, cum ar fi in satele mai izolate, rasfirate pe dealuri, unde oamenii traiesc la fel de simplu ca si acum 50 - 60 de ani, indiferent de cine-o mai veni la putere. Asta pentru ca ei n-asteapta nimic de la nimeni, decat de la Dumnezeu. Sanatosi sa fie, ca sa poata munci, restul...

    Tudor, daca ai un moment liber, iti recomand cu drag revista SATUL - www.revista-satul.ro

    Toate cele bune!

    Ana A. Negru

    RăspundețiȘtergere